Se spune după unele meciuri că, pentru analiza lor, e bine să stai până a doua zi, când lucrurile se mai liniștesc și poți adopta o analiza la rece, obiectivă, fără riscul de a derapa în critici și aprecieri nelalocul lor. Ei bine, după un meci precum cel de aseară, dintre Grecia și România, încheiat cu victoria mai mult decât clară a gazdelor, focul din interiorul nostru nu are cum să se stingă. E un foc al furiei, al deznădejdii, un foc al frustrării că se putea mai mult, însă dracu, sau Satana în cazul nostru, și-a băgat coada așa cum știe el cel mai bine.

Unora le place dracu’!

Spre stupoarea mea, și probabil a multora, observ cum selecționerul îngust al României, Victor Pițurcă, și îmi cer scuze pentru jignirea majusculelor, încă mai are susținători după meciul de aseară. Ok, că susținătorii sunt dintre fanii obișnuiți nu e nimic surprinzător, dat fiind faptul că majoritatea suporterilor români nu cunosc fotbal. Ei beau, înjură, se culcă, se trezesc, mai înjură de două-trei ori și apoi uită tot. Surprinzător e faptul că Pițurcă are încă susținere și din partea unor jurnaliști. Acum nu putem aprecia dacă aceștia sunt pasionați mai mult de tenis când se uită la fotbal, sunt pe interes sau, s-o spunem pe românește, sunt pur și simplu limitați din punct de vedere intelectual. Și mai e o categorie de jurnaliști, aceia care încă trăiesc în comunism. I-am văzut aseară în platoul România TV, imediat după meci. Erau precum graurii.

Draga Alex Maxim, retrage-te de la (această) echipa națională!

Revenind la meci, acesta a fost, și acum trebuie să mă repet a 345-a oară, unul după mecla și rânjetul dezgustător al selecționerului Pițurcă. După ce timp de o săptămână am sperat, ne-am rugat, am dat acatiste, am plătit preoți, ba eram pe punctul de a ridica biserici, ca Alex Maxim să fie titular, sau măcar să joace 45 de minute, speranțele noastre a