- Social - nr. 225 / 16 Noiembrie, 2013 Asteptam autobuzul, ca sa ma intorc dintr-o deplasare pe plaiurile natale, si m-am asezat la odihna pe razorul soselei asfaltate ce duce spre Cluj. Recunoscandu-ma, niste sateni au venit la "un pahar de vorba". Au trecut pe langa noi cateva autocamioane de mare tonaj, care transportau trunchiuri de copaci spre alte zari. Sub greutatea lor am simtit cutremurul soselei si discutia noastra si-a gasit un punct de pornire. Cu ani in urma, asemenea incarcaturi nu treceau prin zona, pentru ca masa lemnoasa ce se exploata se prelucra la noi. Astazi, despre acest lucru nu se mai vorbeste ca "taie popa limba". Suntem prea liberi ca sa mai vorbim si despre ceea ce a fost bun, ca nu toate cele trecute sunt de aruncat. Astazi, tot mai multe unitati de productie isi inchid portile, iar oamenii sunt trecuti in somaj. Masa lemnoasa merge s-o prelucreze si s-o valorifice altii, in vreme ce la noi castigurile majoritatii populatiei scad cu fiecare an. Mai mult, camioanele de mare tonaj, cu incarcatura lor, fac din sosele tot o groapa si un gropoi, iar repararea, sau modernizarea lor se face in ritm de melc. De ce s-a renuntat la transportarea masei lemnoase cu trenul? Pentru ca cei care ne-au incurajat si ne-au sprijinit sa facem revolutia aveau si au asemenea camioane, pe care trebuie sa le vanda, iar noi am vrut, ori n-am vrut, a trebuit sa le cumparam. Soselele, daca nu vom fi in masura sa le refacem, vom avea si avem oferte destule ale unor firme straine, care se inghesuie "ca musca sub coada calului", sa ni le refaca sau sa ni le modernizeze, la preturi mult mai piperate decat in alte parti. Avem destui oameni care nu au de lucru, avem si specialisti si experienta, dar "calul trebuie sa urmeze directia pe care i-o da carutasul". Sa ne amintim in ce conditii si cu ce mijloace am construit cai de comunicatii, referindu-ne doar la Trans