De-a lungul unei cariere învolburate, Peter Gabriel a schimbat rockul progresiv, cu iz teatral, cu muzica electronică, animaţia şi tehnologia avansată. Un itinerariu al acestor transformări poate fi urmărit anul viitor, pe 8 mai, când britanicul va concerta, în premieră, în România.
„Prietenii credeau că-s un nebun / Să transform apa-n vin / Să deschid uşi doar pentru a fi închise / Aşa că am trăit de la o zi la alta / Deşi viaţa-mi era în şanţ / Până am înţeles ce trebuia spus / Până am văzut ce legături trebuie să tai / Iar când inima-mi bubuia / «Hei», am auzit o voce spunându-mi, / «Ia-ţi lucrurile / E timpul să te iau acas㻓.
Era 1977 când Peter Gabriel scria aceste versuri. „Solsbury Hill“, cântecul rezultat, era despre revelaţie, despre depăşirea celei mai negre perioade a vieţii, către orizonturi noi, fie şi dacă acestea se prefigurau ca fiind un cumplit abis. Şi cum altfel ar fi putut apărea viitorul pentru cineva care, cu doar doi ani înainte, era un rock star idolatrizat, cucerind scenele din întreaga lume prin costumele fosforescente, recitând poezii ciudate şi fără sens, uimind audienţele prin versurile sale şi dând naştere unor curente muzicale caracterizate în epoca respectivă ca fiind „revoluţionare“, iar acum abandonase totul?
Jocul între graniţe
La finalul acelui 1977, Peter Gabriel se afla într-o cumpănă. Tocmai dăduse cu piciorul celebrităţii, abandonând trupa Genesis, şi plonjase în necunoscut, către o carieră solo plină de incertitudini. Plecase din capitala Angliei, locul ce reunea „crema“ industriei muzicale a vremii, către o casă dintr-o zonă rurală, complet pierdută. Alesese familia în locul exerciţiilor de sub lumina reflectoarelor.
Puţină lume credea în ceea ce avea să se întâmple. În numai câţiva ani, Peter Gabriel a reuşit să se transforme din fostul membru al unei formaţii rock într-un interpret solo pasio
