Tenisul trăieşte probabil cel mai fast moment de cînd s-a inventat, de atunci cînd mingiile săreau peste o sfoară jucate de domni cu şapcă şi doamne în fuste lungi. Acum e vremea conturilor lungi. Dacă socoteşti cît a cîştigat Nadal direct de la fileu te ia cu ameţeală. Vreo 60 de milioane. Chestia cu “Rafa e all in” e başca.
Aşa că oameni mai deştepţi ca noi s-au gîndit simplu: de ce să strici ceva care merge? Cum adică, să strici? Păi, cam cum o face atletismul (ciclismul nu-l mai punem la socoteală că ăla era stricat demult). Deunzăni, “L’Equipe” a preluat statistica laboratoarelor pe 2012 publicată de Agenţia Mondiala Antidoping. “O fotografie neiertătoare”, scrie autorul. Se pare că tenisul e surd de ambele urechi, dat fiind ca “nici una dintre recomandările AMA nu a fost auzită”. Pe bună dreptate. Adevărul e un tip teribil de nesuferit. Ia să vedem:
-teste urinare în afara competiţiei (cele mai eficiente): atletism aproape 11.000, tenis, ceva mai mult de 700.
-utilizarea metodei recente de a detecta testosteronul exogen (exterior producţiei naturale a corpului): atletism 410 teste în afara competiţiei, tenis, 30!
-teste în afara întrecerii pentru detectarea EPO? Atletism 2842, fotbal 728, tenis 82!!! De aproape 35 de ori mai puţine în tenis decît în atletism!
Şi aşa mai departe. O ştire la jumătatea acestui an scotea din umbra interesului nostru o realitate de-a dreptul penibilă. Lista cu testele efectuate de Agenţia Americană Antidoping în perioada ianuarie-martie 2013 arată că atletismul (aproape 500 operaţiuni) şi ciclismul (275) sînt şi în ţara lui Armstrong şi Marion Jones cele mai controlate. Tenisul? Ce e ăsta? Un sport? Un business cinic? Puteţi judeca singuri aflînd că lumea lui a fost deranjată doar cu, atenţie!, 19 teste. Vreţi să aflaţi de cîte ori au fost controlaţi tenismenii în competiţie de USADA pe teritoriul vas
