Ultima cursă de 10.000 m de la Campionatele Naţionale de atletism. O fată micuţă, ca o gimnastă, încerca să-şi facă loc printre celelalte atlete chiar dacă era la prima ei competiţie pe această distanţă. A reuşit! Nimeni nu a mai prins-o până la final. ”Când am intrat în ultimii 3 km i-am făcut semn antrenorului că o să ies. Apoi am făcut o rupere de vreo 300 de metri, am rămas singură şi am câştigat”, povesteşte Mădălina Florea (20 de ani) care a oprit ceasul la 34.49:03. A fost primul titlu naţional la seniori şi începutul unui vis frumos pentru alergătoarea din Sighişoara. Vrea şi o finală la aceeaşi probă la Olimpiada de la Rio, din 2016.
Povestea atletei de 1.66 m înălţime şi 44 de kilograme a început într-o sală de gimnastică ritmică! Timp de trei ani şi-a dezvoltat mobilitatea şi a învăţat să mânuiască panglica, coarda, mingea sau perechea de măciuci. Nu a excelat şi a fost nevoită să se reorienteze: handbal sau atletism! ”Puteam să merg la jocul de echipă atunci pentru că eram mai grăsutţă (râde). Dar am ales alergarea. Mi-a plăcut şi am rămas la acest sport, cu domnul profesor Ion Avram”, spune Mădălina. A fost susţinută puternic de părinţi, chiar şi în perioadele când nu mai dorea să continue. ”Mama a făcut puţin handbal, tata ceva fotbal, dar niciunul dintre ei la nivel profesionist. Ai mei m-au susţinut foarte mult, m-au îndemnat să fac sport şi să mă ţin de el. A fost o iarnă, mai la început, când am vrut să mă las. Răceam mereu, dar ai mei mi-au spus să merg mai departe pentru că atletismul mă va ajuta şi cu sănătatea şi cu imunitatea”, povesteşte Florea, care mai are o soră, Andreea (14 ani): ”Face handbal şi chiar e bună la vârsta ei”. Ce a mai rămas din gimnastică? ”Mobilitatea e încă foarte bună. Eu pierd foarte puţin timp la stretching”, explică alergătoarea.
La 10.000 m, picioare pline de basici
Revenim la cursa de 10.000 m, finala
