Destinul economic al orașului Alba Iulia a fost trasat timp de peste două secole de la Viena. După venirea în Transilvania, austriecii au decis să schimbe rolul şi importanţa fostei capitale a Principatului Transilvaniei. În ciuda trecutului său bogat în evenimente istorice, orașul nu a avut industrie până la Unirea de la 1 Decembrie 1918 . Motorul economic al orașului au fost depozitul de sare- cel mai mare din Transilvania, o distilerie și moara de făină și arpacaș a familiei Gluck.

Statutul Transilvaniei a suferit modificări substanțiale după 26 ianuarie 1699, când din Principat autonom cu capitala la Alba Iulia, a trecut sub stăpânirea Imperiului Habsburgic.

1866, prima instalație industrială din oraș

Potrivit cercetătorului Gheorghe Fleşer, în Alba Iulia funcţionau, la sfârșitul anilor 1800, doar câteva întreprinderi şi ateliere cu un număr redus de salariaţi şi cu un randament scăzut.

Cea mai veche instalație industrială de producere a alcoolului din oraș, fabrica de spirt, a fost pusă pe picioare în 1866. Suprafața pe care a prins contur era situată în zona de protecție a Cetății (glacis), în partea de sud-est . Fabrica a fost dezvoltată la o capacitate de 12 hectolitri, de Iacob Gluck, familie care deținea controlul distilăriilor de alcool și a producției de vinuri din oraș. Urmașii săi au dus tradiția mai departe și au înființat alte două fabrici, la Galtiu (1899) și Alba Iulia (1905). Familia deținea mari podgorii, iar vinurile produse erau din soiurile „Rozsmal“ și „Sospatak“. Licorile se degustau în restaurantul „Europa“, pe care-l deținea în Alba Iulia, dar se bucurau de renume și peste hotare.

Contemporană cu fabrica de spirt a fost Moara de făină şi arpacaş „Johana“, înfiinţată în anul 1894, în apropierea gării orașului. Instalațiile erau puse în funcțiune de forța aburului. Aflată tot în proprietatea familiei Glück,