Noul şef de la LPF este legat de prea multe sfori ca să aibă o autoritate reală.
Gino Iorgulescu şi-a sărbătorit victoria de la alegerile LPF cu o vizită la noul birou şi cu o audiere la DIICOT. Fostul patron de la FC Naţional este anchetat într-un dosar de evaziune fiscală, alături de un alt reformator de perspectivă al fotbalului nostru, Constantin Iacov. Cercetările au început în 2006, după ce un lot consistent de jucători era livrat de la clubul lui Iorgulescu la Poli AEK Timişoara.
Votanţii lui de ultim moment au dreptate: Gino Iorgulescu a convins prin program. În mare parte, programul ăsta se afla deja schiţat în acuzaţiile pe care le-a formulat ANAF împotriva lui. Este vorba de inginerii financiar-contabile - unele grosiere, altele implicînd firme din Cipru şi societăţi-fantomă. Omul e suspectat că îşi crease propriile lui “facilităţi fiscale” şi lucra după “o lege a sponsorizăii mai permisivă”, care nu-l obliga să treacă toţi banii în acte.
La viteza tacticoasă cu care se scutură praful de pe dosar, pare puţin probabil ca domnul Iorgulescu să primească vreo sentinţă pînă-şi ia în primire mandatul, în iulie 2014. Totuşi, e cel puţin curios că şefii de cluburi din Liga 1 au încredere într-un preşedinte suspectat că şi-a fraudat propriul club.
Noul lider de la LPF va dispune de mult mai puţină putere efectivă decît predecesorul său. A cîştigat alegerile cu doar patru voturi în plus, un avantaj nestatornic ca natura umană. La primul semn de iniţiativă personală, va întîmpina rezistenţă inclusiv din partea celor care l-au votat. I se va recomanda să cînte la altă masă de fiecare dată cînd îl va traversa refrenul cu un campionat de 16 echipe. Şi asta pentru că şefii de cluburi din Liga 1 nu l-au votat pe Gino Iorgulescu pentru că vor reforme în fotbal. Dimpotrivă. Scopul a fost să-l “reformeze” pe Dragomir din funcţie. Atît. În locul lui,
