Când aveam 12 ani, un grup de miliţieni coordonaţi de un securist m-au declarat trădător de patrie şi au pus un câine-lup pe mine . O situaţie absurdă cu securişti cum numai azi se mai poate întâlni. În România imposibilă de acum, un securist cu funcţie mare de la Braşov are un salariu de invidiat din taxele şi impozitele celor pe care i-a terorizat.

În 1987 aveam 12 ani şi nu apreciam deloc calităţile artistico-educative ale producţiilor româneşti şi nord-coreene care se difuzau la televizor şi în cinematografe. Prin urmare am găsit o babă prin cartierul Steagu Roşu din Braşov care avea video şi o mulţime de casete. În schimbul a zece lei nu mai vedeam realizări cincinale ci o mulţime de explozii imperialiste şi bătăi între capitalişti. Devenisem chiar client fidel. Baba nu numai că ne făcea educaţie subversivă în acest mod, dar îi mai şi învăţa pe ceilalţi copii de proletari cu care mă înghesuiam în camera de bloc comunist că nu e frumos să meargă în vizită cu şosete prin care ies degetele.

Nu este foarte clar care parte din învăţăturile babei cu video au deranjat politica oficială a partidului, cert este că într-o seară am avut parte de o surpriză ca în filme. Când am intrat în scara babei, aştepta un nene ce m-a întrebat dacă vreau la video. Mi-a zis să mai aştept, până se mai adună şi alţii ca să urcăm cu toţii. Când s-a întunecat bine şi deja ne strânsesem vreo şase-şapte fani ai lui Chuck Norris şi Bruce Lee, acel nene ne-a scos afară, unde ne aşteptau doi miliţieni, din care unul avea Kalaşnikov iar celălalt un câine-lup. Am fost înghesuiţi într-un tufiş, cu câinele lătrând isteric la noi, şi puşi că cântăm „Trei culori cunosc pe lume”, imnul oficial al Republicii Socialiste România. „Nişte trădători ca voi trebuie să înveţe unde le este locul, să vă băgaţi minţile în cap”, ne-a instruit apoi răstit nenea care părea atât de binevoitor la început. Tr