Despre artiştii plastici clujeni care devin din ce în ce mai apreciaţi pe glob se vorbeşte, preţ de câteva secunde, şi partea a treia a filmului „Wild Carpathia“: o mână de artişti creează, în nişte ateliere modeste, dintr-o veche întreprindere, opere care „fac vâlvă pe scena internaţională a artei“.

În partea a treia a seriei de documentare „Wild Carpathia“, unde este descrisă frumuseţea bătrânului Maramureş, unicitatea picturilor de pe mănăstirile din Bucovina şi bogăţiile parcurilor naturale din ţară, se aminteşte, chiar la început despre Cluj drept o „poartă“ spre nordul României, un loc cu zi medieval de unde călătorul poate poposi.

În cele nici trei minute în care Charlie Ottley face o foarte scurtă prezentare a Clujului şi comprimă cele mai cunoscute simboluri ale oraşului: imagini din Piaţa Unirii cu Biserica Sfântul Mihail şi statuia lui Matia Corvin, Piaţa Avram Iancu cu Teatrul Naţional şi statuia lui Avram Iancu, imagini din atelierele Fabricii de Pensule şi din Grădina Botanică.

„Dacă vreţi să exploraţi nordul României începeţi de la Cluj, un oraş medieval renăscut datorită spiritului creativ al locuitorilor“.

Clujul, unul dintre oraşele care dă tonul în arta viitorului

Clujul şi artiştii săi plastici devin din ce în ce mai apreciaţi. În septembrie, presa clujeană prelua un articol din New York Times unde se spunea că oraşul Cluj este menţionat alături de Delhi şi Bogota într-un top al oraşelor de artă ale viitorului. Articolul era o prezentare a cărţii “Art Cities of the Future: 21st-Century Avant-Gardes”, lansată în septembrie în Anglia şi SUA.

În carte sunt amintite două instituţii de cultură importante: Muzeul de Artă şi Fabrica de Pensule. Despre Fabrica de Pensule se afirmă că este un exemplu de succes pentru transformarea unui spaţiu industrial într-un cluster de artă.

Iar despre aceeaşi Fabrică de Pensule