Criticul literar Alex Ştefănescu (66 de ani) vorbeşte, cu asumată autoironie, despre aventurile sale din lumea literară şi despre potenţialele aventuri din lumea dominată de sexul frumos, prea frumos.
E o obişnuită aglomeraţie matinală într-un metrou bucureştean. Un oarecare tânăr ziarist citeşte cu un aer preocupat un volum. I-l dăruise, în ziua precedentă, criticul literar Alex Ştefănescu, la finalul unui excepţional interviu. Citeşte, râde şi-apoi începe să se foiască, să se încrunte şi iar să râdă. Spre dezaprobarea vizibilă a celorlalţi călători: „Nţ, nţ, nţ“. „Bărbat adormit în fotoliu“, volumul pe care-l citeşte ziaristul şi în care se găsesc toate lucrurile despre nu s-a vorbit la interviu, e format din texte scurte, ca nişte pastile. Mici crâmpeie din amintirile criticului literar, scrise de Alex Ştefănescu. Volumul are coperte mov pe care nu poţi să le păstrezi închise, aşa că textele debordează de umor.
Alex Ştefănescu e un povestitor aşa cum trebuie să fie un povestitor: e ager, spiritual şi sentimental. Iar întâlnirile cu el sunt dintre acelea care se ţin minte. Şi, uneori, se încheie aşa: „Aştept să mă vizitezi şi fără interes. De pildă, la iarnă, să facem un om de zăpadă. Ori la primăvară, când înfloreşte grădina“. Poate că de asta oamenii cu care a lucrat ţin minte glume şi întâmplări care încep aşa: „Alex Ştefănescu intră în birou şi...“.
„Weekend Adevărul“: De unde-aveţi umor, domnule Ştefănescu?
Alex Ştefănescu: E o bucurie de a trăi, o vitalitate pe care o am de când m-am născut. Şi e o bună-cuviinţă faţă de cei din jur: nu este politicos să apari în lume supărat. E ca şi când ai ieşi în pijama. Chiar dacă am momente dramatice, momente în care sunt descurajat, n-ar fi frumos să transmit şi celor din jur o stare proastă. Are 17 volume de critică literară Numele: Alex Ştefănescu
Data şi locul naşterii:
