Prăbuşirea FNI, cel mai răsunător faliment din România, în care peste 300 de mii de investitori şi-au pierdut peste noapte economiile, a zdruncinat pentru ani buni încrederea românilor în orice fel de instituţii de economisire, pe lângă fondurile de investiţii fiind afectate şi băncile care la momentul respectiv s-au confruntat cu retrageri masive.

Căderea Fondului Naţional de Investiţii (FNI), în mai 2000, a rămas în istorie drept cea mai mare fraudă financiară cifrată la 300 de milioane de dolari, un cutremur care a zdruncinat un întreg sistem financiar.

A fost începutul unui scandal cu efecte sociale, economice şi politice. Deşi au trecut 13 ani de atunci acum autorităţile se chinuie să găsească vinovaţii, în timp ce guvernul face slalom ca să protejeze instituţiile de plata despăgubirilor. A plătit cineva pentru FNI, în afară de Ioana Maria Vlas?

Astăzi foştii investitori ai FNI au ajuns să ceară executarea silită a unor companii care nu au nicio legătură cu falimentul FNI pentru că au obţinut în instanţă recunoaşterea drepturilor de a fi despăgubiţi, iar CNVM, CEC, Nicolae Popa, Ioana Maria Vlas, Ştefan Boboc şi alţi inculpaţi au fost găsiţi drept buni de plată. Nicio autoritate a statului nu ştie însă cuantumul exact al pagubelor pe care le are de plătit către aceste persoane. Înainte de a da faliment, FNI avea circa 300.000 de investitori, iar peste 130.000 de persoane s-au constituit în zeci de asociaţii care au deschis sute de procese pentru a-şi recupera pagubele.

FNI a atras, pe parcursul existenţei sale, din 1996 până la 24 mai 2000, 318.413 investitori din întreaga ţară, pentru o sumă echivalentă cu 7.446,6 miliarde de lei vechi.

Deşi prezentat ca un fond deschis de investiţii, FNI s-a dovedit a fi doar o piramidă de tip Ponzi, lichidităţile fiind asigurate exclusiv de sumele depuse de investitori. Cea mai mare parte a