15 noiembrie 2013. La troița din fața Spitalului Județean din Brașov se depun coroane de flori, oameni zgribuliți susțin discursuri despre suferințele muncitorilor bătuți și deportați de Securitate după revolta din 15 Noiembrie 1987. Un moment de curaj cu care Brașovul se mândrește. La Primăria Brașov, fostul maior de Securitate Nicolae Paraschiv are și el un motiv de mândrie. Stă fără prea multe griji în fruntea Brașovului de peste 12 ani.
31 august 1989. Sediul Securității Brașov. Un tânăr palid stă ghemuit de frică într-un birou sărăcăcios. ”Ascultă, bă, în p…a mă-tii, tu crezi că o să se ajungă iar ca în 1987, când o șleahtă de nemernici a devastat Comitetul Județean de Partid? Recunoaște, spune tot, că aici intri și nu mai știi când ieși!”, răcnește către tânăr un individ în costum cenușiu.
Este maiorul de Securitate Nicolae Paraschiv, care încearcă să obțină detalii despre ”manifestările dușmănoase” ale celui anchetat. Tânărul, un muncitor de 23 de ani, recunoaște tot.
15 noiembrie 2013. La troița din fața Spitalului Județean din Brașov se depun coroane de flori, oameni zgribuliți susțin discursuri despre suferințele muncitorilor bătuți și deportați de Securitate după revolta din 15 Noiembrie 1987. Un moment de curaj cu care Brașovul se mândrește. La Primăria Brașov, fostul maior de Securitate Nicolae Paraschiv are și el un motiv de mândrie. Stă fără prea multe griji în fruntea Brașovului de peste 12 ani.
31 august 1989. Sediul Securității Brașov. Un tânăr palid stă ghemuit de frică într-un birou sărăcăcios. ”Ascultă, bă, în p…a mă-tii, tu crezi că o să se ajungă iar ca în 1987, când o șleahtă de nemernici a devastat Comitetul Județean de Partid? Recunoaște, spune tot, că aici intri și nu mai știi când ieși!”, răcnește către tânăr un individ în costum cenușiu.
Este maiorul de Securitate Nicolae Paraschiv, care încearcă să obțină
