Aproape 1,5 milioane de români lucrează fără forme legale, iar amploarea fenomenului „muncii la negru“ a ajuns să coste statul peste 4,1 miliarde de euro pe an, aceasta fiind suma pierdută în lipsa colectării de impozit pe venit şi contribuţii sociale pentru munca nedeclarată, potrivit unor estimări realizate de experţii Consiliului Fiscal.

În contextul discuţiilor despre nevoia de creştere a gradului de colectare la bugetul de stat pentru 2014 şi al probabilităţii scăzute ca economia să creeze foarte multe locuri de muncă noi, o soluţie ar putea fi „aducerea la suprafaţă“ a contractelor de muncă „la gri“. Însă acest lucru nu este posibil fără o creştere a atribuţiilor pe care le au cei peste 1.700 de inspectori de muncă din ţară, care au reuşit în 2012 să colecteze amenzi în valoare de doar 30 de milioane de euro.

Specialiştii vorbesc de două tipuri de muncă nedeclarată: la „negru“, caz în care o persoană lucrează în cadrul unei companii şi este remunerată, dar nu are niciun fel de contract de muncă, şi la „gri“, când o persoană este angajată cu o anumită sumă pe contractul de muncă (de regulă, cu salariul minim pe economie), iar restul salariului este plătit angajatului fără ca suma respectivă să fie purtătoare de contribuţii sociale şi impozit pe venit.

Principalul motiv pentru care în ultimii ani în rândul companiilor această formă de muncă la gri a devenit tot mai populară este acela că inspectorii de muncă nu au atribuţii de control şi de sancţiune a acestor tipuri de practici, lucru confirmat şi de fostul şef al Inspecţiei Muncii, Dantes Nicolae Bratu.

„Pentru că au putere limitată şi nu au atribuţii de sancţionare a muncii la gri, chiar ei (inspectorii – n.red.) spun că nici nu controlează astfel de aspecte atunci când merg în control“, spune un economist care se ocupă de serviciile de payroll pentru mai multe companii de pe piaţ