Aparenţa rezistenţei Bundesbank faţă de noile măsuri de relaxare monetară ale BCE s-a destrămat săptămâna trecută. Într-un discurs în faţa reprezentanţilor Asociaţiei Federale a Băncilor Cooperatiste din Germania, Jens Weidmann a încercat să justifice nivelul actual al dobânzii BCE prin necesitatea stimulării economiilor din zona euro. De asemenea, preşedintele Bundesbank a mai declarat că "deponenţii germani nu sunt discriminaţi", încercând să răspundă criticilor tot mai virulente din presă.

Dacă rezistenţa Bundesbank în faţa Consiliului Guvernatorilor din BCE s-a dovedit iluzorie, există un alt punct din agenda anticriză, unde propunerile bancherilor centrali din Germania s-au făcut auzite.

Este vorba de accelerarea aplicării cadrului pentru bail-in-ul băncilor europene. Conform unui articol recent de la Reuters, "ca urmare a cererilor Germaniei, legea UE privind utilizarea fondurilor creditorilor şi deponenţilor poate intra în vigoare din ianuarie 2015, cu trei ani înainte de termenul planificat", iar "cele mai urâte memorii ale crizei ar putea fi reînviate". Este de prisos să amintim că Franţa, Spania şi Italia şi-au exprimat puternic dezacordul, deoarece doresc înfiinţarea cât mai rapidă a uniunii bancare, pas indispensabil pentru "socializarea" datoriilor la nivel european.

Scenariul este, din păcate, foarte realist, în condiţiile în care investitorii au cumpărat "obligaţiunile emise de bănci pentru a compensa randamentele scăzute de pe alte segmente de piaţă". Datele de la Reuters arată că băncile din zona euro au emis obligaţiuni negarantate în valoare de 860 de miliarde de euro, din care 200 de miliarde reprezintă valoarea obligaţiunilor negarantate emise de băncile germane.

"Entuziasmul" pare foarte suspect pentru Willem Buiter, economistul-şef de la Citigroup. "Dacă privim evaluarea riscului bancar din zona euro, se poate spune că