Din 90 încoace toată lumea face reforme. Au trecut 23 de ani şi procesul de reformare continuă mai vioi ca oricând. Dar acum nu mai e vorba de greaua moştenire lăsată de regimul comunist, ci de toate guvernările care s-au perindat prin palatele de la Bucureşti. Fiecare dintre acestea a căutat să reformeze reformele făcute de reformatorii precedenţi, astfel încât astăzi nu mai ştie nimeni cum era mai bine.

Câteva reguli se pot desprinde, totuşi, după atâţia ani de reforme neîntrerupte şi neterminate: 1. Reforma noastră e mai bună ca a lor, chit că vizează exact aceeaşi schimbare în acelaşi domeniu; 2. În materie de taxe şi împozite, anul ăsta e mai bine ca la anul.

Aşa şi cu mult-trâmbiţata descentralizare, al cărei proiect vizează transferul responsabilităţilor (în Sănătate, Educaţie etc., dar nu şi ordine publică) de la Bucureşti la nivel local. Mai scăpăm de birocraţie, a clamat Liviu Dragnea la reuniunea social-democraţilor de acum zece zile. Aşa să fie? Tradiţia ultimelor două decenii arată că mai multe responsabilităţi pe plan local înseamnă mai mulţi funcţionari. Greu de crezut că degrevaţii de sarcini de la Bucureşti vor fi transferaţi prin ţară. Greu de crezut, de asemenea, că posturile respective vor dispărea. Mai româneşte e să se înfiinţeze încă un strat de birocraţie în administraţia locală şi cu asta se împuşcă doi iepuri: se plătesc datoriile din campaniile electorale şi nu se mai satisface "clientela" (vorba aceluiaşi Dragnea) de la Bucureşti.

Dar, chiar şi aşa, este procesul de descentralizare unul de profunzime sau doar de faţadă? Întărirea autonomiei locale este doar aparentă, poate şi din cauza Ţinutului Secuiesc. Furculiţa şi cuţitul rămân tot la Bucureşti, după cum susţin primarii Iaşului şi Brăilei, cu care am stat de vorbă pe tema descentralizării. Astfel, Gheorghe Nichita spune că finanţarea unităţilor car