Senatorul Sorin Rosca Stanescu a facut o declaratie politica prin care l-a acuzat pe Traian Basescu ca a fost sponsorizat ilegal in campania electorala din 2004 cu sapte milioane de dolari de niste firme romanesti care au albit bani negri prin intermediul unor banci straine. Ca sa isi asigure pielea, SRS a apelat la plenul Senatului, sa nu poata fi deferit justitiei. Din start mi s-a parut ceva dubios, poate si pentru faptul ca SRS este un personaj uns cu toate alifiile.
Apoi lucrurile au inceput sa se lege, mai ales după ce Antonescu a decis sa-l excluda din PNL pe SRS, unul dintre apropiatii lui. Daca luam lucrurile strict politic, senatorul nu a gresit mare lucru. O declaratie politica prin care cineva este acuzat de ceva grav, daca nu e dovedita, sfarseste prin a fi uitata in cateva zile. Parlamentul nostru a auzit in timp declaratii de o gravitate extraordinara, dar, nefiind adevarate, lumea le-a uitat. Pentru asta nimeni nu te pune pe linia moarta intr-un partid. Spre comparatie, Relu Fenechiu, condamnat de instanta la cinci ani de inchisoare, e in continuare vicepresedinte al PNL si presedintele filialei Iasi. Nu insistam, mai sunt destui penali prin PNL, unii cu condamnari la prima instanta, dar care isi vad fara probleme de functiile pe care le ocupa.
Si, totusi, de ce a fost atat de prompt Antonescu in excluderea lui SRS? Raspunsul trebuie cautat mai pe la mijlocul anului, atunci cand politicienii si analistii au remarcat o anumita schimbare in comportamentul liberalului. Nimic nu i-a mai placut la PSD, Ponta si ministrii sai au inceput sa fie criticati de liberali mai abitir decat cei din opozitie, au aparut disensiuni pe anumite teme, dar si tensiuni intre cei doi lideri ai USL. Aproape de fiecare data cel care a cedat a fost Ponta, chiar daca si i-a pus in cap pe liderii partidului.
Ultimele luni au scos la iveala cr
