Mă amuz citind în„ Histoires insolites des Rois et Reines de France” (Istorii insolite despre Regii şi Reginele Franţei), carte semnată de Marc Lefrancois la City Editions 2013, istoria sau, poate, doar anecdota despre arhitectul lui Ludovic al XIV-lea, numitul Jules Hardouin-Mansart.

Acesta – zice textul – lăsa dinadins în planurile prezentate Regelui Soare greşeli grosolane, pentru ca Luminăţia Sa să le descopere.

Cînd le descoperea, arhitectul se prăbuşea cu totul într-un vîrtej de elogii aduse Regelui, pentru cît de bun era la arhitectură, pentru cît de inteligent era, de nu-i scăpa nimic.

De altfel, volumul deapănă şi alte istorii sau anecdote despre uriaşa capacitate a Omului de a folosi limba pe post de linguroi plin de miere.

Madame de Praslin aştepta să nască. Ludovic al XIV-lea văzîndu-i burticica într-o zi, se interesează politicos cînd va avea loc fericitul eveniment.

Distinsa face o plecăciune şi răspunde:

Cînd va voi Majestatea Voastră!

Slugărnicia îmbracă şi forma unor acţiuni.

Din balconul Castelului de la Fontainebleau, Ludovic al XIV-lea constată că mai mulţi arbori îi împiedică vederea.

Aflînd de supărare, ducele d’Antin, guvernatorul Castelului, pune la cale o surpriză plăcută Majestăţii Sale: noaptea copacii sînt tăiaţi de la rădăcini, fără a fi doborîţi însă. De vîrful fiecăruia e ataşat o frînghie, la capătul căreia stă un slujbaş.

A doua zi, în timpul plimbării, Regele Soare e dus de Guvernator, în chip abil, în apropierea pădurii.

Regele se năpusteşte într-o revoltă aprigă faţă de copacii care nu-l lasă să vadă pînă departe, din Înaltu-i balcon.

— S-a făcut! zice Guvernatorul şi emite un şuierat scurt.

Slubaşii trag de frînghie şi pădurea dispare.

Regelui i se oferă un exemplu de ce putere are pînă şi asupra Naturii!

Într-o zi, Ludovic al XIV-lea strigă