Metroul din Capitală împlineşte 34 de ani pe 19 noiembrie. Între zbucium şi obsesie comunistă, între sacrificiu şi compromis, probabil cel mai important proiect de infrastructură din istoria recentă a României, povestea metroului bucureştean porneşte încă din anii 1930. adevarul.ro vă invită într-o scurtă călătorie. Atenţie, se închid uşile!
Unul dintre cei cinci temerari ai proiectului de metrou, fostul director al Metrorex, Octavian Udrişte, a povestit caznele prin care a trecut metroul până să devină realitate. Construirea acestuia a fost o luptă continuă între tehnicieni şi intruziunile stupide ale cuplului Ceauşescu. Ideea unui metrou în Bucureşti a apărut la începutul secolului al XX-lea, în anii '30, pornind de la Dimitrie Leonida.
„N-am avut noi forţa economică ca să-l facem atunci, a intervenit şi războiul şi s-a ales praful de metrou. După aceea s-a realizat un joint venture româno-sovietic, în 1950, SOVROM Metrou. Şi mi-aduc aminte că eram elev şi s-a vorbit de treaba asta, am dat la facultate atunci", şi-a început povestea Octavian Udrişte.
Apoi, a reluat-o Nicolae Ceauşescu ca idee, în 1972. „La nu ştiu ce plenară a Comitetului Central, a zis el: «Facem metroul», dar a pus condiţia să-l facem singuri. Fără ruşi, fără nemţi, fără francezi, să fie un metrou sută la sută românesc. El, în anii ăia, s-a depărtat de Uniunea Sovietică. De fapt, depărtarea a început mai demult, prin '63-'64", a mai spus Udrişte. Feroviar din tată-n fiu, la treia generaţie, Octavian Udrişte (77 de ani) era inginer la calea ferată în 1972, iar la metrou a plecat în 1977, adică doar cu doi ani înainte de darea în exploatare.
Prima staţie, construită prin tranşee deschise
Lucrările au început la Piaţa Unirii, între Unirii şi Izvor, pe malul drept al Dâmboviţei. Cartierul Uranus, unde avea să înceapă construcţia monstruoasă a Casei Poporului, încă nu era
