Când te duci la un restaurant, unul cu preţuri care nu sunt pe măsura oricărui buzunar, ai pretenţia ca mâncarea să fie impecabilă. Trufele să îţi asmută apetitul, fructele de mare să pocnească pe limbă şi să îţi invadeze cerul palatin cu aromă marină, iar mazărea încolţită să bucure ochiul şi creierul. Însă puţini ştiu cu adevărat câte eforturi cumulate necesită o farfurie perfectă.

Ghidul Michelin nu este prezent la noi în ţară, aşa că mult-râvnitele stele de clasificare a restaurantelor încă nu pot recomanda, fără echivoc, o locaţie. Până atunci, AGO, restaurantul în bucătăria căruia mi-am petrecut o sâmbătă întreagă, nu se poate mândri decât cu faptul că este unul dintre cele mai bune din ţară. Aici, conceptul de fine dining are exact înţelesul pe care ar trebui să îl aibă. Şi cum nimic nu poate fi plămădit fără niscaiva mâini dibace, în rolul de artizani ai acestui concept se află doi dintre cei mai buni chefi din ţară, membri Star Chefs: Nico Lontras, recent întors în România după mai bine de 15 ani de bucătărit în străinătate, şi Johnny Şuşală, şcolit pe vase de croazieră şi un autodidact perfecţionist. "Ne înţelegem perfect", spune Nico, "am stabilit de la început: eu sunt cu managementul şi creaţia, el se ocupă de coordonare", continuă Lontras. "E cel mai bun chef român, mulţi or să spună că e Joseph Haddad, însă eu când spun român spun născut în România", precizează Johnny.

Nimeni nu ştie ce se petrece în bucătărie

Pentru chefi, ziua de muncă începe pe la 11.30, iar în bucătărie e deja agitaţie. Sosurile sunt făcute, deserturile sunt la cuptor, carnea se "ferchezuieşte". Urmează 13-14 ore de stat în picioare, cu două tururi de forţă pe la 3 şi pe la 9 seara, când restaurantul se aglomerează şi comenzile vin simultan. Tot simultan trebuie şi servite. "Acum e