Revista „The Economist” le dă o veste care nu infirmă îngrijorările (poate doar le diversifică) celor care se tem de imigranţii români şi bulgari. Aşadar, conform prestigioasei publicaţii, cei mai mulţi imigranţi care vin în Marea Britanie provin din ţările vechi membre ale Uniunii Europene, lovite de criză, din Sudul sau din Vestul continentului.
Observaţia este că, dacă până acum câţiva ani, aceşti europeni „vechi” veneau pe slujbe bune şi stăteau în cartierele cele mai bune, din 2012 au început să vină cei loviţi de criza economică, punându-şi speranţe în oportunităţile din insula de peste Canalul Mânecii. Ei se stabilesc în cartierele sărace şi îşi găsesc locuri de muncă prost plătite. Dintre cei calificaţi, doar IT-iştii şi cei din domeniul financiar-economic mai au şanse la bine de la început.
Cei mai mulţi dintre aceşti sud-europeni (în special italieni sau spanioli), spre deosebire de imigranţii din Est, nu îşi propun să rămână permanent în ţara gazdă, nu se bat cu britanicii pe serviciile sociale sau pe sistemul sanitar (se tratează acasă), nu îşi aduc copiii la şcoală acolo.
Printre alte motive pentru care aceştia nu vor să facă mulţi purici prin Marea Britanie, publicaţia londoneză enumeră costurile prea mari la locuinţe, vremea proastă, dorinţa de a se întoarce la familie şi prieteni.
Revista „The Economist” le dă o veste care nu infirmă îngrijorările (poate doar le diversifică) celor care se tem de imigranţii români şi bulgari. Aşadar, conform prestigioasei publicaţii, cei mai mulţi imigranţi care vin în Marea Britanie provin din ţările vechi membre ale Uniunii Europene, lovite de criză, din Sudul sau din Vestul continentului.
Observaţia este că, dacă până acum câţiva ani, aceşti europeni „vechi” veneau pe slujbe bune şi stăteau în cartierele cele mai bune, din 2012 au început să vină cei loviţi de criza economică, punându-ş
