Fotbalul românesc nu duce lipsă de poveşti savuroase şi de situaţii care, de multe ori, stârnesc râsul. Momente ilare, faze controversate, decizii inexplicabile. Lista poate fi una lungă, însă am reuşit să selectăm o parte dintre istorisirile care au rămas în analele sportului mioritic.

Legenda ignorată de naţională

Este simbolul Olteniei fotbalistice. S-au scris cărţi despre el, artiştii l-au evocat în cântecele lor, autorităţile au denumit două stadioane după numele său, doar că întreaga lui carieră are şi o pagină neagră. Tunarul Craiovei Maxima, Ion Oblemenco, a înscris nu mai puţin de 167 de goluri pe prima scenă a fotbalului românesc, aflându-se în top 10 al celor mai buni marcatori din istorie. Eficacitatea sa ieşită din comun nu i-a convins pe selecţionerii de atunci ai naţionalei să îl convoace vreodată, astfel că s-a retras din carieră fără să fi bifat vreun minut la prima reprezentativă.

Demis de FRF după o victorie istorică

Considerat în prezent cel mai mare antrenor român din istorie, Mircea Lucescu a trăit momente dificile în perioada comunismului. După ce reuşise să califice naţionala pentru prima oară în istorie la un turneu final al Campionatului European (1984), Il Luce a fost demis de şefii federaţiei de la cârma României la finalul victoriei istorice cu Austria, scor 4-0, din preliminariile EURO 1988. Asta în condiţiile în care, cu numai câteva luni înainte, tricolorii treceau şi de puternica URSS, scor 2-1, la Timişoara. În locul lui Lucescu, pe bancă a fost instalat Emeric Ienei, care a ratat calificarea.

A jucat la două echipe în aceeaşi etapă

Haosul din fotbalul românesc de după Revoluţie a fost mai clar ca în orice altă ţară. În condiţiile unui regulament ambiguu, situaţiile ilare au apărut instant. Astfel, în sezonul 1994/1995, Simion Mironaş reuşea să intre definitiv în istorie ca fiind singurul fotbalist