„Cine controlează Petrom controlează economia, controlează şi politica.“ Cuvintele îi aparţin fostului premier Adrian Năstase. Ele au fost rostite pe 23 iulie 2004, ziua în care la Palatul Victoria statul român şi-a pus semnătura pe cel mai important contract de privatizare pe care avea să-l facă vreodată, încredinţându-i „perla coroanei“ unui alt stat, Austria, reprezentat de grupul petrolier OMV.
La zece ani după această privatizare, cuvintele lui Năstase nu şi-au pierdut din esenţă, Petrom fiind compania care controlează producţia de petrol a României, jumătate din producţia de gaze, 8% din producţia de energie şi care are şanse reale de a face o descoperire istorică de gaze naturale în adâncurile Mării Negre. Contractul a fost ulterior aprobat prin Legea 555 din decembrie 2004 şi este public.
„Vă puteţi imagina, în 2004, un OMV cu 5.000 de angajaţi să preia Petromul cu cei 60.000 de angajaţi? Petrom este o treime din rezultatele totale ale OMV. Cred că este cel mai mare succes al unei companii austriece în afara Austriei“, spunea recent, într-un interviu acordat FT, Gerhard Roiss, CEO-ul de acum al OMV, care alături de Wolfgang Ruttenstorfer, CEO-ul OMV la data privatizării Petrom, şi-a pus semnătura pe contractul care avea să transforme radical grupul austriac. Din această privatizare statul român a luat 669 de milioane de euro pentru 33% din acţiuni. Ulterior austriecii au realizat o majorare de capital până la 51%.
Nu doar OMV s-a schimbat radical după ce a preluat singurul producător de petrol şi gaze al României, ci şi Petrom. „Era încă o cultură comunistă. Am redus numărul de angajaţi cu 20.000 de persoane fără a avea o oră de greve. În paralel am creat 40.000 de locuri de muncă (prin externalizarea personalului din benzinării)“, mai spunea Roiss în interviul acordat FT.
Transformarea Petrom a însemnat mult mai mult de
