„De ce continuă protestele pentru Roşia Montană după ce Comisia specială a dat aviz negativ proiectului de lege a Guvernului?”, este întrebarea pe care am auzit-o de mai multe ori în această săptămână şi care are mai multe răspunsuri. Pentru că avizul negativ al Comisiei speciale este unul consultativ şi, în ciuda semnificaţiei lui, nu este, totuşi, echivalent cu respingerea definitivă a proiectului de lege specială pentru Roşia Montană. Acest lucru va fi consfinţit doar prin votul celor două camere. Pentru că şi dacă legea specială este respinsă, proiectul minier al RMGC poate fi, în continuare, avizat de Ministerul Mediului şi de Guvern. Victor Ponta a declarat că dacă legea specială pentru Roşia Montană va fi respinsă, Guvernul nu va da aviz pozitiv acordului de mediu solicitat de companie, dar pe vorbele lui Victor Ponta se ştie cât se pot baza cetăţenii. Doar un aviz negativ pentru acordul de mediu semnifică sfârşitul proiectului minier propus de RMGC. Pentru că, în ciuda solicitărilor publice şi a studiilor şi opiniilor cvasi-majorităţii specialiştilor în patrimoniu din România şi din lume, ministrul Culturii refuză să semneze documentaţia care îi poate oferi Roşiei Montane şansa de a fi listată în patrimoniul UNESCO. Pentru că este uşor de prezumat că reprezentanţii companiei pun o puternică presiune pe politicienii care s-au dedulcit din „beneficiile” Afacerii Roşia Montană, şantajându-i cu eventuale scurgeri de informaţii către mass-media legate de implicarea lor în acest caz. Iar o astfel de presiune poate fi contrabalansată doar printr-o contra-presiune din partea cetăţenilor. Pentru în 2007 ş 2008, proiectul minier de la Roşia Montană a mai fost pe punctul de a-şi da obştescul sfârşit. Evaluarea acordului de mediu fusese suspendată după anularea definitivă a certificatului de urbanism; tot în instanţă fuseseră anulate certificatul de descărcare arheo