„Din toate acuzaţiile care mi se aduc, nimic nu este adevărat”, asta este ceea ce declară Marin Condescu în ultimele zile, de câte ori se întâlneşte cu presa după o reţinere, un proces, o percheziţie sau ce i se mai întâmplă. „Şi atunci de ce vi s-au pus cătuşele, de ce aţi fost reţinut 24 de ore?”, a întrebat un ziarist. „Cine ştie, poate pentru păcate pe care nu le ştiu”, a răspuns preşedintele de la Pandurii, cândva identificat cu titulatura de lider sindical.

Unul din marile păcate ale lui Marin Condescu este că nu-şi recunoaşte păcatele. Poate că legat de dosarul fabricat de Caragea şi Moţa, nu prea are ce. Să spui despre nişte contracte de cesiune de creanţe că sunt false, în condiţiile în care ambele părţi le recunosc, doar pentru că ştampila este aplicată din calculator şi că înţelegerea s-a făcut de la distanţă, pe mail, fax etc., este o dovadă de prostie. Un contract între părţi poate fi valabil şi fără ştampilă, dacă părţile îl recunosc. Sau, cum ar spune americanul, este suficientă şi o strângere de mână. Eu zic ca pe viitor, dacă nu s-a lecuit de contractele de cesiune, Condescu să apeleze la o nouă tehnică, de fapt veche, să înmoaie deştul în cerneală şi să-l aplice în dreptul semnăturii. Şi să îşi pună partenerii de afaceri să facă la fel.

Al doilea cap de acuzare din dosarul Condescu este legat de faptul că ar fi recuperat de la Pandurii mai mulţi bani decât a împrumutat clubului. Aici poliţia şi procuratura se cam bat cap în cap. Poliţia a spus oficial, pe 12 noiembrie, că din ancheta făcută sub coordonarea procurorului a rezultat că Marin Condescu a recuperat cu 200.000 RON mai mult decât a împrumutat clubului. A doua zi, acelaşi procuror scrie în referatul cu propunerea de arestare preventivă că suma este de 2,6 milioane RON, adică de 13 ori mai mare. Condescu susţine că a împrumutat clubul, de-a lungul anilor, cu 3,1 milioane de eu