Articolul este un puzzle ce descrie situatia actuala a proiectului de descentralizare si da unele exemple de proasta gestionare a acestui proces: mediu si transporturi. In articol apare si exemplul Slovaciei si Ungariei, ca tari ce au esuat realizarea regionalizarii. De asemenea sunt reluate si motivele politicienilor pentru a realiza acest proces. Finalul concluzioneaza ca in acest mod e practic imposibil sa contribui la modernizarea tarii.

Scurt istoric al judeţelor

Cnezatul este o formă de organizare politică de tip statal din Evul Mediu bazată pe autoritatea cneazului. Micile cnezate şi voievodate româneşti vor deveni odatã cu evoluţia societãţii tot mai puternice şi mai întinse astfel încît vor constitui temelia formãrii statelor feudale româneşti: voievodatul Transilvaniei, Ţara Româneascã, Moldova şi Dobrogea. Aici vorbim de secolul al XI-lea şi de unităţile prestatale româneşti ale lui Glad, Menumorut şi Gelu. Mai târziu, împărţirea României în judeţe este atestată documentar la 8 ianuarie 1392, când domnitorul Mircea cel Bătrân printr-un hrisov numeşte „ţinutul Vâlcii” judeţ. Ultima reformă administrativ-teritorială majoră din România a avut loc în anul 1968 când s-a trecut de la împărţirea pe regiuni şi raioane la reîmpărţirea pe judeţe, desfiinţată de autorităţile comuniste după 1948, având ca model împărţirea teritoriului Uniunii Sovietice.

Regionalizare pentru guvernanţă modernă

Principiul subsidiarităţii este unul din principiile de bază ale funcţionării Uniunii Europene, care apare de peste 30 de ori menţionat în tratatul de la Lisabona. El promovează buna guvernanţă la nivel local, regional şi naţional şi prevede ca deciziile politice din UE trebuie întotdeauna să fie luate cât mai aproape de cetăţeni.Guvernanţa multi-nivel este un produs al principiului subsidiarităţii, competenţele fiind împărţite pe diferite nivele. Procesul