Întru suflet și credință, de Dumnezeu și de neam: Ileana, principesă de România, prințesa – infirmieră (povestea vieții și a credinței neșterse; rugăciunea ,,Tatăl nostru”, într-o viziune specială, împărțită pe cele șapte zile ale săptămânii, prezentată în premieră începând de luni)…
Noblețe, credință, generozitate, dăruire și dragoste față de semeni și de țara sa, România, pe care a iubit-o până la suferință… O frumusețe cu totul aparte (rareori poți să ai în față imaginea unui astfel de chip angelic, luminos, unul care să-ți fie drag ori de câte ori îl privești), cuget curat, plin de smerenie, ,,un suflet pribeag și rătăcit”, răscolit de părăsirea locurilor pe care le-a cunoscut și le-a iubit cât i-a fost dat să trăiască: meleagurile românești, oamenii săi…
Acesta este profilul celei care ne-a oferit una dintre cele mai frumoase și mai tulburătoare povești de viață: Ileana, principesă de România, arhiducesă de Austria (n. 5 ianuarie 1909, București – d. 21 ianuarie 1991, la Spitalul ,,St. Elizabeth” din Youngstown, Ohio, SUA), fiica regelui Ferdinand I și a reginei Maria ai României.
Parcurgând volumul ,,Trăiesc din nou” (Ed. rev., București, Editura ,,Humanitas”, 2005 – traducere din engleză de Mihaela Skultety – Myer), carte ce reunește memoriile principesei Ileana (redactare finalizată în 1951, Massachusetts, SUA), am constatat încă o dată, că nu avem un cult al valorilor, că nu apreciem îndeajuns valorile reprezentate de Casa Regală a României, în fapt, cele ce reprezintă motorul dezvoltării și democratizării, însemnele identității naționale și continuității statale.
Chiar dacă ne este greu să recunoaștem, modul în care tratăm trecutul și prezentul istoric trădează o anumită indiferență, o lâncezeală spirituală și intelectuală, principala cauză constituind-o lipsa unei educații în spiritul valorilor și tradițiilor neamului di
