Clipe triste pentru fotbalul arădean, care a aflat, sâmbătă, că Ștefan Gal ne-a părăsit. Apărătorul deceniilor trecute s-a născut pe 30 iunie 1955 și a început fotbalul la Vagonul Arad. Cu juniorii grupării vagonare a devenit vicecampion național, și a promovat la prima echipă pe când avea 15 ani! De acolo l-au dorit Steaua și Dinamo, dar UTA era puternică în acei ani și l-a adus în curtea ei.
În 1974 devenea fotbalistul Bătrânei Doamne și a jucat în alb-roșu până în 1988, exceptând doi ani, 1979 și 1986, când a fost împrumutat la Șoimii Lipova respectiv Strungul Arad. Ultimii ani din iarbă i-a petrecut la Lipova și Vagonul (devenită între timp Astra).
Din 1989 a devenit antrenor de copii și juniori și a reușit performanțe remarcabile – campion național cu Telecom (echipa cu Varga, Petruț, Ioja – căpitanul naționalei de juniori unde juca Mutu), vicecampion cu UTA (2004, împreună cu Florian Voinea, Adi Rusu e numele urcat până pe prima scenă) şi bronz cu Astra (1993, generația lui Volocaru și Ștefeligă).
Anii 1966-1967… stadionul Vagonul (cel vechi, de lângă uzină). Grupuri de trei-patru copii veneau cu jumătate de oră mai repede la antrenament..Se aşezau pe iarba terenului şi-l urmăreau pe Maty bacsi cum trage cu coasa prin iarbă, după care ţinea de căpăstru un catâr ce trăgea după el un tăvălug.
Dinspre Gai, veneau Kicsi (Dimeny), Fodor şi subsemnatul, coboram la UTA din tramvaiul 4, traversam piaţa de la UTA , pe lâgă tipografie şi ne întâlneam cu un alt grup: Baltă, Gal, Pantiş, Nădăban, Pele (Vincze), Lipitor, Lucaci. Ei veneau dinspre Şega şi Şilvaş. La teren făceam joncţiunea cu alte două grupuri, cel al orăşenilor: Iuhasz, Leac, Calmore, Suciu, Chişbora,Secianschi, fraţii Calimente, Cura şi cel al grădiştenilor: Tavi Ardelean, Croitoru, Gângă…Toţi veneam mai repede de ruşinea de a nu întîrzia, de a-l mulţumi pe nea Hăran, antreno
