O carte de eseuri devine „tare”, cum se spune în limbaj popular, mai ales prin aserţiunile sale de forţă. Sau prin ieşirea din calapoade scriitoriceşti. Sau prin abordare „neaoşă”! Volumul lui Nicholas Kazan „Sub tăvălugul istoriei şi al religiei” îşi face drum în sinuozităţile realităţii prin toate acestea.

Iată câteva pasaje: „...globalizarea ridicase dopul sticlei care conţinea un monstru de proporţii uriaşe”, „Cele mai mari corporaţii din Rusia veche au fost Ţarismul şi Biserica Ortodoxă”; (despre Migraţia românilor) „...fenomen unic ca amploare în întreaga istorie a continentului”; (despre cercetarea unui eveniment rutier în Ungaria în care victimele au fost români)

„Era clar că foştii stăpâni îşi arătau puterea foştilor supuşi, chiar dacă situaţia dramatică a fost creată de un beţiv de-al lor”;

„La începutul anului 2010, soţia lui Tökes a cerut divorţul, citând multele afaceri amoroase şi preacurviile soţului, pe care Tökes nici nu s-a sinchisit să le ascundă. Edith Tökes a mărturisit în public că într-o perioadă de peste douăzeci şi cinci de ani a fost supusă unui regim de teroare şi că a fost abuzată psihologic”;

„Turcii sunt neam de conducători”;

„Dar să ţinem seama şi de vorbele lui William Blake: «cel slab la curaj e tare la viclenie»...”;

„Nici un român nu îşi doreşte să îşi mărite fata cu un cazac de pe Don sau să-şi vadă feciorul profesor în Siria...”;

„Estul este direcţia din care au venit calamităţile pe parcursul istoriei.”

...Sunt câteva decupaje revelatoare pentru spiritul critic necenzurat al unui român ajuns prin voia destinului „american de Alaska” şi care călătoreşte „sabaţial” spre a-şi realiza propria viziune antropologică. Decupajele sunt cel mai bun îndemn la lectură!

O carte de eseuri devine „tare”, cum se spune în limbaj popular, mai ales prin aserţiunile sale de for