„Nu am visat sa ma fac cosmeticiana, dar am fost pusa in aceasta situatie in 1971, cand la 21 de ani a trebuit sa imi intretin familia. Si, la un moment dat, m-am intalnit cu o fosta colega care mi-a zis ca termina scoala de cosmetica. Am intrebat-o ce inseamna asta, mi-a explicat ca este <> si uite asa m-am intors acasa inscrisa la scoala de cosmetica. Era o scoala in cadrul unui grup scolar tehnic care se numea UCECOM (Uniunea Nationala a Cooperatiei Mestesugaresti) si care era stat in stat. Acolo intrau numai fete cu pile, fiice de secretari de partid, de sefi de judete. Nu stiu cum am facut ca erau doar zece locuri si concuram 7-8 oameni pe loc, dar cand s-au afisat rezultatele eu intrasem a treia. Era o admitere foarte grea, dadeai anatomie si chimie si acolo veneau fetele care picau la medicina si ele rodeau cartile cand invatau”, afirma Pfeiffer.Am avut un mare noroc

Dupa primul an de scoala a facut pratica intr-un salon din spatele Pietei Amzei, un fel de <> unde a invatat de la doua doamne care lucrasera la Paris si Budapesta.

"Am avut un mare noroc. Acolo am invatat o gramada de lucruri si tot acolo m-am indragostit de meseria asta", spune antreprenoarea.

Ulterior a lucrat intr-un salon obisnuit de tip "coafor-cosmetica-frizerie".

"Nu era rau, dar nu-mi placea. Dar apoi, am aflat intamplator ca cei de la Apimondia vor sa faca un cabinet de cosmetica in care sa se foloseasca produsele stupului. Am dat un interviu, am fost aleasa si am fost autodidacta. Erau 3-4 cabinete de cosmetica, dar si cosmetica medicala cu doctori de renume, erau laboratoare, puncte farmaceutice in care se gaseau produsele stupului", explica Neli Pfeiffer (foto dreapta).

In 1990 a vrut sa se mute in Suedia, dar s-a intors la finalul lui 1992 dupa mai multe incercari de a se stabili definitiv acolo. Ar fi putut obtine rezidenta