Susan Pease Gadoua este o avocată specializată în cazuri de divorţ care s-a convins, după ani de experienţă şi mii de familii destrămate, că dragostea nu este fundaţia unei căsnicii reuşite.

„Cei care nu se căsătoresc din dragoste sunt consideraţi ghinionişti, sunt suspecţi sau exploatatori şi sigur manipulează situaţia în interesul lor. Sunt răi, oricum ar fi. Simţim că ori fac ceva greşit, ori este ceva greşit cu ei. Asta pentru că suntem învăţaţi că dragostea este singurul motiv pentru care merită să te căsătoreşti. Dar, dacă stai un pic să te gândeşti, dragostea este un lux”, îşi începe Gadoua pledoaria împotriva a ceea ce numeşte prejudecăţi.

Specialista îşi începe argumentarea, pe blogul său de pe psychologytoday.com, menţionând că atunci când căsătoria are loc pentru că doi oameni se iubesc, sunt îndeplinite mare parte din nevoile lor umane esenţiale – hrană, acoperiş, căldură.

„Fapt care explică şi ratele scăzute ale nunţilor în mediile mai sărace. Dacă ai fi îngrijorat de chestiuni care ţin de supravieţuirea sau siguranţa ta, nu te vei concentra pe găsirea alesei sau alesului inimii tale. Doar dacă acesta sau aceasta reprezintă biletul de ieşire din această singurătate”, explică aceasta.

Un alt motiv pentru care oamenii se căsătoresc are legătură cu procreearea, în măsura în care, până acum două secole, oamenii din Vest se căsătoreau din motive politice sau pentru putere, mai mult decât din dragoste.

„Era victoriană şi Revoluţia Industrială au adus două schimbări importante în stilul de viaţă al oamenilor: dragostea a devenit populară, iar evoluţia industriei a uşurat vieţile oamenilor. Înainte de aceste momente, divorţul era o chestiune rarisimă, dar când dragostea a intrat în scenă, ca motiv de căsătorie, despărţirile au devenit la fel de comune”, scrie Susan Pease Gadoua.

Autoarea povesteşte în continuare despre mişcări