Are 1,98 metri şi 110 kilograme. Joacă în liga a doua din Franţa, în ProD2, la Tarbes Pyrenees, încă din 2009. Este titular incontestabil în "naţionala" României. La 26 de ani, Marius Sîrbe a fost unul dintre cei mai buni oameni de pe teren în partida contra Canadei, de sîmbătă seara.
A muncit mult pe înaintare, luptînd din greu să păstreze baloanele recuperate de la canadieni. La final, epuizat, a vorbit despre meciul contra Canadei, dar şi despre cel cu Fiji, de peste o săptămînă.
- Marius, România rămîne neînvinsă în 2013. De unde această schimbare de atitudine, mai ales că aţi întîlnit adversari valoroşi?
- Din muncă, aşa se explică ultimele noastre succese. Dacă nu munceşti, nu ai nimic! Noi am tras din greu să învingem orice adversar, în Cupa Europeană a Naţiunilor, în IRB Nations Cup şi la aceste meciuri-test.
- A fost Canada cel mai greu adversar din acest an?
- Cred că da. Canadienii au un joc în viteză, joacă mult la mînă, uzează de multe încrucişări pe atacurile lor. În plus, noi veneam după meciul greu cu Tonga, eram epuizaţi fizic. Practic, toată săptămîna am încercat să ne revenim după lupta fantastică. Acum se va întîmpla la fel, trebuie să ne recuperăm pînă la jocul cu Fiji.
- Cum explici tu victoriile venite în ultima secundă, practic la ultima fază a jocului?
- Credem pînă la capăt în şansa noastră. Pînă cînd nu fluieră arbitrul, nimic nu e jucat. Şi cu Canada, ei au preluat conducerea cînd mai erau două minute. Am plecat în atac cu gîndul să marcăm eseu sau măcar o lovitură de pedeapsă dintr-o poziţie bună. Ne-a ieşit.
- E asta o tactică, să presaţi adversarul în apropiere de "22-ul" lor şi apoi Vlaicu să puncteze?
- Nu! Ne dorim să marcăm eseuri, dar e greu, ai în faţă adversari puternici. Nu contează cum punctezi, atît timp cît la final cîştigi.
