Ne-am obișnuit, mai adesea, să aruncăm anatema, să acuzăm la grămadă formațiuni politice, sociale sau profesionale, influențați de exemplul negativ al câtorva indivizi izolați din acea entitate, indivizi respinși cel puțin teoretic de colectivitatea din care provin. Astfel, ne-am obișnuit să-i vorbim de rău pe toți politicienii, pe toți oamenii de afaceri sau pe toți medicii, fără să ținem cont că de fapt nu acele lepre sunt reprezentative pentru acea colectivitate, că majoritatea sunt oameni integri, buni profesioniști, care fac cinste tagmei lor profesionale. O astfel de categorie profesională care este blamată en-gros este cea a polițiștilor. Întrucât au fost, sunt și vor mai fi în breasla polițiștilor îndivizi care fac de râs colectivitatea lor, mulți dintre noi tindem să-i băgăm în aceeași oală cu infractorii, cu evazioniștii, cu interlopii etc pe toți lucrătorii Ministerului de Interne. Desigur, exagerăm.
Cu câteva întreruperi firești, personal am colaborat ca ziarist, cu organele de interne de mulţi ani. Cunosc destul de bine atât activitatea milițienilor cât și a polițiștilor de după Marea Revoluție din Decembrie 1989. Am apucat să mă apropii foarte mult de polițiști de toate gradele, de la agentul de stradă până la cei cu funcții importante în Poliția Arad, inclusiv comandanți municipali şi judeţeni. În plus, nepoții mei, Narcis și Adrian sunt pasionaţi apărători ai legilor țării, adică sunt polițiști în funcțiune, tineri cu care mă mândresc. Așadar sunt în cunoștință de cauză în ceea ce spun.
Mass media românească dezvăluie ritmic, insistent și tenace fapte cu polțiști corupți, cu polițiști mânjiți sau cu organe de poliţie implicate activ în activități interlope. Și bine face mass media! Ceea ce nu se face bine este faptul, cum spuneam, că toți polițiștii sunt băgați în aceeași oală cu leprele cu epoleți, cu cei plătiți din banul pu
