După o noapte grea, cea mai grea din cele zece petrecute la Paris, m-am trezit cu o mare dilemă: ce pot să văd într-o singură zi, ţinând cont de faptul că ziua a zecea o rezervasem vizitării palatului Versailles?
Am început cu o lungă plimbare prin cel mai mare cimitir parizian şi unul dintre cele mai celebre din întreaga lume, cimitirul Père-Lachaise, cunoscut şi sub numele de „cimitirul de est” şi având, de vreo două decenii, statutul de monument istoric. Proiectat în urmă cu 310 ani, cimitirul Père-Lachaise este un veritabil muzeu în aer liber şi o imensă grădină, în acelaşi timp, cuprinzând numeroase specii de plante şi copaci ce străjuiesc marile axe şi mai micile alei ale cimitirului. În primii ani după darea sa în folosinţă, cimitirul nu s-a bucurat de o prea mare popularitate, din cauză că este situat pe o colină şi cartierul din apropiere era unul sărac. A fost nevoie ca un primar al Parisului să mute rămăşiţele pământeşti ale lui Molière, Pierre Abélard, Héloïse d’Argenteuil şi La Fontaine în Père-Lachaise pentru ca cimitirul să necesite în mai puţin de o jumătate de secol cinci măriri succesive.
Cimitirul, extrem de vizitat, cuprinde alături de cele aproximativ 70.000 de morminte o biserică, un portal principal al timpului, un „cartier” al mareşalilor imperiului, un porumbar, un crematoriu, mausoleul în care a fost depus Adolphe Thiers şi un memorial pentru soldaţii care au murit în luptele primului război mondial. Aici se află mormintele mareşalilor lui Napoleon: Augereau, Davout, Kellerman, Murat, Ney, Massena şi Mortier. Alte personaje celebre înmormântate aici sunt Eugene Delacroix, Marcel Proust, Oscar Wilde, Edith Piaf, Maria Callas, Balzac, Frederic Chopin, Jim Morrison, Paul Eluard, Ernst Max, Corot, Daladier, Daumier, Simone Signoret şi Seurat. Despre mormântul Mariei Callas ştiam că e gol, pentru sora ei a făcu
