....de un deceniu nu ne-aţi mai adus pînă aici, la intersecţia răsuflării cu agonia. N-aţi abdicat, deşi au făcut-o mulţi din "coechipieri". Uneori v-a păsat mult şi noi am înţeles puţin, alteori v-a păsat puţin cînd nouă, multora, chiar nu ne-a mai păsat. Deloc.
....cei mai mulţi n-am crezut în acest baraj cînd a fost tragerea la sorţi, după ce ne-a umilit Olanda, după o remiză chinuită la Budapesta, după 0-2 cu Turcia. Poate nici voi, dar cum-necum aţi reuşit.
...luni întregi m-au lăsat reci opţiunile lui Victor Piţurcă, am uitat de încăpăţînările şi flerul său, iar acum, prin cîteva goluri marcate de voi, am ajuns să implorăm norocul selecţionerului, să facem Apocalipse din opţiunile lui şi să trîntim cu pumnii în tastaturi cînd se anunţă echipa.
...înfrîngerea voastră de la Atena a venit la România TV după o oră şi ceva de talk-show aprins în jurul şanselor pe care le are orzul la primăvară. În mintea mea a şters fantoma Paulei Iacob, a dat de pămînt cu serialul "remember Ceauşescu", i-a transformat pe Tatoiu, accidentele de maşină, zgonii, ponţii, băseştii, corlăţenii şi Oana Lis în personaje ale unei vieţi pe care o bănuiam paralelă. Şi chiar a fost, vineri, la golul lui Stancu.
...lumea vă cîntăreşte la kilogram şi sînteţi judecaţi la milimetru. Măţel trage cumva şi pentru ifosele lui Mutu, Goian e din generaţia resemnată a lui Chivu, sînteţi percepuţi ca o echipă fără să fi avut o minimă şansă să fiţi aşa ceva. Şi totuşi sîntem aici, la 90 de minute, de fericire.
...prezenţa voastră la baraj este ea însăşi o minune, înainte de calificare: la capătul unei piramide îndoielnice şi corupte, pe marginile unui fotbal intern putred, în vîrful unui sistem de copii şi juniori superb, dar inexistent.
...e uşor să înjuri şi mai obositor să cîntăreşti. În afară de propriile limite fotbalistice, nu ţin mint
