Multiplul campion naţional de raliuri Titi Aur (49 de ani) îşi aminteşte că în studenţie făcea taximetrie ilegal pentru a-şi putea finanţa marea pasiune, cursele de maşini. A fugit din România pentru că regimul comunist tăiase raţia de benzină pentru raliuri şi s-a întors, tot ilegal, pentru a-şi „recupera“ iubita.
A fost la şcoala de şoferi pe timpul comunismului, când, înainte să te lase la volan, îţi făceau testul psihologic şi în realitate, nu numai pe hârtie. Şcoala de piloţi – în Franţa, înainte de căderea lui Ceauşescu. Fugise din România socialistă pentru că PCR nu mai dădea benzină pentru raliuri, pe timp de iarnă. A trecut ilegal Cortina de Fier de mai multe ori, ca să-şi ia şi iubita în Occidentul liber. De la un campion de raliuri, te aştepţi să aibă o fire aventuroasă. Dar poate nu te aştepţi ca viaţa lui să fie un adevărat roman de aventuri.
„Weekend Adevărul“:Copilăria la Bârlad, în anii ’60. Cum a fost?
Titi Aur: Ca în provincie, cu joacă în cartier, tot ce-nseamnă mici nebunii de copil, aventuri cu bicicleta, pentru că mai întâi am fost mare biciclist! Mergeam mult, făceam şi concursuri, mergeam şi prin pădure, fără mâini, pe o singură roată şi tot ce mai fac toţi copiii.
Mai ţineţi minte ce maşini erau atunci pe stradă?
(hâtru) Aaa, e greu de ţinut minte. Erau foarte multe: Dacia, Dacia, iar Dacia, încă o Dacie şi apoi altă Dacie (râde). Când vedeai o Lada era „Mamă, maşină de lux!“. Cel puţin în Bârlad, nu ştiu dacă erau zece maşini Lada. Mai vedeai câte o Skoda, în rest Dacia! Iar când a apărut Oltcitul, denumit atunci „Regina asfaltului“, Oltcitul preluase poziţia de „maşină de lux“.
Vă plăceau maşinile atunci?
Primul lucru pe care mi-l amintesc legat de asta e că pe la 5 ani eram într-o excursie cu părinţii, la Lacul Roşu, iar pe Cheile Bicazului se desfăşura o etapă de Campionat European. Dimineaţa, la
