„Înainte să plec din România, agenţii poliţiei secrete m-au contactat de două ori. Prima dată, ­mi-au spus că nu se ştie încă dacă mi se va permite să părăsesc ţara împreună cu familia. (...) A doua oară, mi s-au transmis următoarele: «Vei avea voie să pleci, dar fii cu băgare de seamă. Poţi să-l predici pe Cristos cât vrei, ştim că eşti pastor, dar să nu ne aduci atingere. Să nu-i critici pe comunişti. Dacă vei face asta, vom găsi noi un gangster care să te lichideze, pentru 1.000 de dolari. Vorbim cu cărţile pe masă. Tu vii din închisoare, unde ai putut întâlni oameni care au fost aduşi din Vest înapoi în ţară». Şi aşa era. Cunoscusem în puşcărie un preot ortodox, Vasile Leul, care fusese răpit din Austria. (…) Al treilea lucru pe care mi l-au spus: «Ne mai putem descurca cu tine şi în alt fel. Te putem distruge moral. Vom inventa o poveste legată de femei, bani sau orice altceva, iar oamenii vor fi suficient de proşti ca să ne creadă povestea. Dacă ne vei atinge, te vom distruge»“.

Richard Wurmbrand, ale cărui cuvinte sunt redate mai sus, este unul dintre martirii puşcăriilor politice din România, un suflet căruia, prin supliciu, comuniştii i-au intermediat relaţia cu sfinţenia.

Citatul e doar o parte infimă, poate cea mai “uşoară”, a unei depoziţii tulburătoare pe care pastorul Richard Wurmbrand a făcut-o la 6 mai 1966, în faţa Congresului SUA. Comisia condusă la vremea respectivă de senatorul Thomas J. Dodd era interesată de modul în care comunismul persecuta şi exploata religia. Sfidând avertismentele date la plecare de torţionarii săi, pastorul Wurmbrand le-a oferit americanilor o imagine infinit mai cuprinzătoare. Pe lângă natura tenebroasă a raporturilor dintre religie şi ateismul ştiinţific, a demascat cele mai inimaginabile orori carcerale la care asistase sau pe care el însuşi le trăise cu puţini ani înainte. Iar pentru suprema convingere a