Aţi simţit vreodată că nu aţi fi suficient de „legaţi” de baronul dumneavoastră local, cel căruia îţi sunteţi arondaţi? Că v-aţi dori ca mult mai multe lucruri care vă afectează viaţa – sănătatea, învăţământul, cultura – să depindă direct de el?

Întrebările sunt evident retorice, pentru că nimeni nu v-a cerut în mod real părerea. Cineva, personaj colectiv care bântuie la vârful Puterii, a răspuns la aceste chestiuni în locul nostru. Şi aşa a apărut descentralizarea! Iniţial, o soluţie de avarie, după ce „sora” ei mai mare, regionalizarea, a fost trecută temporar pe linie moartă din motive de Constituţie, descentralizarea a devenit vedeta momentului.

După lupte grele între baroni şi o parte dintre miniştri, arbitrate de „tatăl” descentralizării, Liviu Dragnea, „hălci” întregi din administraţie îşi vor schimba stăpânii. Practic, în afară de Poliţie, prestaţiile sociale, porturile şi cinematografele, cam toate celelalte domenii trec, de la 1 ianuarie, la baroni.

Miza este mare, iar graba pe măsură. Astăzi, Guvernul Ponta îşi asumă în Parlament răspunderea pe proiectul de lege. Deşi nimeni nu ştie exact cum arată forma sa finală. Şi asta pentru că ultimele modificări sunt decise chiar în ziua asumării.

Evident că, în aceste condiţii, consultarea publică, obligatorie în cazul unor proiecte de o asemenea importanţă, nu şi-a atins scopul.

Totul a fost învăluit în ceaţă, discuţia rezumându-se la o listă de domenii şi de instituţii, în continuă schimbare, fără a se sufla o vorbă despre cum ne va fi afectată viaţa şi activitatea. Nu a existat un studiu de impact care să fie prezentat public, iar implicarea Academiei Române sau a altor instituţii de prestigiu a fost ca şi inexistentă.

De ce doar unele dintre instituţii se descentralizează, iar altele nu? Prin ce mecanism şi în baza căror criterii se va asigura finanţarea lor diferenţiată? Desc