Soldatul japonez Hiroo Onoda nu a ştiut până în 1974 că s-a încheiat Cel de-al Doilea Război Mondial, pentru că a stat ascuns pe insula filipineză Lubang, refuzând să se predea. La Munchen, în elegantul cartier Schwabing, un octogenar german, Cornelius Gurlitt, trăieşte rupt de lume aproape precum japonezul din poveste. Şi-a dedicat viaţa unor tablouri şi ascunderii lor de ochii lumii. Numai că tablourile cu pricina sunt parte din patrimoniul universal. Practic, Cornelius Gurlitt a ţinut ostatici mari maeştri ai artei: Picasso, Matisse, Chagall, Otto Dix, Canaletto, pentru a nu enumera decât câteva dintre numele celor ale căror opere de artă au fost dosite în apartamentul bătrânului.
Moştenire şi moralitate
Obţinute de tatăl său în condiţii nu în totalitate clare, moştenite de Cornelius după moartea părinţilor, cele 1.406 tablouri descoperite de autorităţile germane în apartamentul munchenez în februarie 2012 sunt, în orice caz, parte din ceea ce a jefuit regimul nazist.
La cei 80 de ani ai săi, din universul său dat peste cap de confiscarea celor 1.406 tablouri, singura lui dragoste, după cum a mărturisit, Cornelius Gurlitt nu cedează. Nu are de gând să predea vreun tablou de bunăvoie, deşi există voci care s-au ridicat pentru a revendica unele dintre operele descoperite la el în casă. Opere care fuseseră jefuite de nazişti de la proprietarii lor evrei.
Autorităţile germane se află în faţa unei imense probleme morale şi juridice. Nu ştiu cu ce să-l “agaţe” pe Gurlitt, dând din colţ în colţ pentru a împăca şi capra şi varza. Deocamdată n-au împăcat pe nimeni, iar secretomania de care au dat dovadă în legătură cu cazul Gurlitt nu face decât să le dăuneze.
Domiciliul stabil la Salzburg
Cu fiecare zi care trece, cazul adaugă noi detalii care îl îngreunează. Cotidianul german Suddeutsche Zeitung scrie că Gurlitt figurează în sc