Strategia independenţei energetice a României începe cu speranţa oficialităţilor de scădere a consumului de gaze şi eliminarea astfel a necesităţilor de import de gaze a României. Recent, Gabriel Dumitraşcu, directorul diviziei de privatizări din cadrul Departamentului pentru Energie afirma că „producătorii de energie şi de îngrăşăminte chimice ard gaze de pomană” şi lasă să se înţeleagă că eliminarea acestor consumuri de pe piaţă alături de o uşoară creştere a producţiei interne „nu am mai fi nevoiţi să importăm gaze”. Economiile de succes se bazează pe valoarea adăugată obţinută prin valorificarea resurselor sale naturale şi umane, şi obţinerea de produse cu valoare adăugată mare. Astfel, din acest punct de vedere prin procesarea metanului, valoarea adăugată a produselor obţinute este una ridicată comparativ cu folosirea gazelor în alte scopuri (cea mai redusă valoare adăugată a utilizării gazelor o regăsim la încălzirea imobilelor). În acest fel să speri că se vor închide societăţile comerciale şi astfel vom obţine independenţă energetică şi ulterior să treci la exportul materiei prime brute în detrimentul produselor finite care pot fi obţinute din aceasta, este o acţiune care nu va crea bunăstare economică. Strategia economică şi energetică trebuie să stimuleze folosirea gazelor naturale în România, în scopul dezvoltării producţiei industriale care realizează produse cu valoare adăugată mare, prin procese eficiente şi care să deruleze contracte comerciale echitabile de achiziţie a gazelor şi energiei electrice cu furnizorii de gaze şi electricitate. Modul în care a fost concepută funcţionarea sectorului gazelor naturale din România, în anii `70, care nu a suferit modificări substanţiale, face ca necesarul de gaze din import, chiar şi în cazul eliminării„producătorilor de energie şi de îngrăşăminte chimice ard gaze de pomană”, să nu poată elimina total importuri