Cei 3 sateliți europeni lansați săptămâna viitoare vor fi folosiți la analizarea câmpului magnetic terestru, fenomen complex și fluctuant ce rămâne puțin cunoscut la 2.000 de ani de la inventarea busolei în China.
Cu o greutate de 470 kg fiecare, cei trei sateliți vor fi lansați vineri, 22 noiembrie, cu o rachetă-purtătoare Rockot de la baza Plesețk din Rusia, potrivit Agerpres. În timp ce câmpul gravitațional poate fi pus în evidență cu un simplu măr, „câmpul magnetic terestru nu se vede și totuși este peste tot în jurul nostru și ne protejează mai ales de vântul solar” și de particulele lui, explică Mioara Mandea, expert CNES, agenția spațială franceză, asociată la proiectul Swarm.
De când a fost localizat cu precizie de James Ross, în 1831, în Marele Nord canadian, polul nord magnetic s-a mișcat în permanență, deplasările sale accelerându-se uneori semnificativ din motive puțin cunoscute. Din secolul al XIX-lea până în 1980, polul nord magnetic se mișca destul de încet (sub 10 km pe an) spre Siberia, însă viteza a crescut ulterior, ajungând la aproape 60 km anual în anii 1990, după care s-a stabilizat. Polul nord magnetic a parcurs în total, din 1831 până în 2007, aproape 2.000 km spre nord-est. Câmpul magnetic terestru, pe care misiunea Swarm urmează să îl măsoare cu trei sateliți, este extrem de variabil atât în spațiu, cât și în timp. De-a lungul istoriei s-a inversat chiar de câteva ori, în mod neregulat, dar în medie o dată la 200.000 de ani.
În prezent, intensitatea câmpului magnetic terestru scade destul de repede (s-a redus cu circa 6% într-un secol), însă rămâne mult mai mare decât ceea ce se înregistrează înaintea unei inversări, proces ce necesită câteva mii de ani. Contrar polilor geografici, polii magnetici nord și sud — punctele de pe suprafața terestră în care câmpul magnetic este absolut vertical — nu se situează în puncte diame
