De ani de zile, pe-aci pe la Ploieşti, funcţionează o categorie de angajaţi “la stat” cum ar veni (în structuri aflate în subordinea autorităţilor locale, ca să fim exacţi), care este fie înjurată printre dinţi, fie hulită în gura mare, dar, în mod invariabil, invidiată deopotrivă de ceilalţi bugetari şi de angajaţii din “privat”. E vorba de angajaţii celor două regii autonome, de transport public şi de servicii publice, din Ploieşti. Fie că au mers bine sau au înregistrat pierderi uriaşe, cele două regii şi-au recompensat în mod constant angajaţii cu: salarii mari, prime, tichete şi tot felul de atenţii. De câteva luni, fosta RATP a devenit societate comercială, spre disperarea acelor angajaţi care, obişnuiţi să frece menta în orele de program, se tem, pe bună dreptate, pentru siguranţa locului de muncă. Zilele astea, primarul Iulian Bădescu, cuprins de sinceritate în timpul unui talk-show, a lansat, discret, un avertisment: e posibil ca Regia Autonomă de Servicii Publice să se desfiinţeze, iar atribuţiile instituţiei să fie preluate de nişte birouri ori servicii din cadrul primăriei. Cine credeţi că a fost cel mai afectat, la auzul acestei veşti? Desigur, directorul RASP, Nacu, un individ pus acolo de partid şi care confundă regia cu propria-i moşie. De altfel, apropiaţii lui care-i zâmbesc frumos la un pahar de şpriţ şi care-l măsoară corect, spun ei, au povestit că omul, de când e director la RASP, când vrea să zică ceva despre regie foloseşte formula “la noi la firmă”. Auzind de planurile privind desfiinţarea RASP, mulţi şi-au şi imaginat faţa lui Nacu, căzută, plângând la şeful de partid, Mircea Roşca, omul care l-a pus acolo, şi cerându-i acestuia să pună la bătaie toate armele, ca să-i salveze “firma”…

De ani de zile, pe-aci pe la Ploieşti, funcţionează o categorie de angajaţi “la stat” cum ar veni (în structuri aflate în subordinea autorităţi