Ăla mic, Daniel-subordonatu’, zice: „N-o să mă... cobor eu, să răspund celor spuse de Antonescu!”. Şi, pe urmă, ăl bătrân, Dan: „Spusele mele neruşinate au readus bunul simţ în USL. Antonescu începuse să-i facă ochi dulci lui Băsescu...”. Pe urmă, iar ăla micu’: „Dumneavoastră – zice, aţi înţeles ceva, că eu n-am înţeles nimic. Facem eforturi conjugate ca să-l pricepem pe Antonel. Cică Ponta e parşivel, eu, subordonel, şefu, nea Ruşinel!! Pentru Băsescu n-a mai avut viziune, deşi putea să-i spună şi lui într-un fel…”. Păi, n-a ştiut el, Dragnea-vulpoiul, ce face, când a tras semnalul de alarmă?! “Stăm să ne care ăştia, de la PNL, pumni în cap cu nemiluita”, a zis, duminică, după slujbă. Că el e credincios; a recunoscut că merge la biserică, bate mătănii şi stă cu ochii-nchişi în pronaos, nu se bagă-n portofel la preafericiţi, ca să nu-i nefericească. Pui problema că pleacă şi popii după medici. Cin’ te-ngroapă?! Aşa că USL-ul stă conform stenogramelor de mai sus: toţi îi trag pumni în cap lui Antonescu şi pe urmă îl întreabă niznai “Mai vrei… la Cotroceni?!”. Apoi, iar spune ăla micu’: “Eu zic că domnul Antonescu riscă mult prin atitudinile din ultima perioadă. Sigur că, dacă mai vrea, noi continuăm să-i dăm… o mână de ajutor; să-l susţinem la preşedinţie. Aşa s-a hotărât, aşa facem. Dar numai dacă mai vrea…” şi iar, dă-i, şi iar susţine-l. Cam aşa arată, azi, USL-ul. De când a încropit un fel de majoritate parlamentară, cu traseiştii lui Diaconescu, cu PC şi UNPR, PSD se luptă să-l convingă pe Crin să meargă acasă de bunăvoie. Strategia e simplă: îţi spun trei oameni că eşti beat, te duci şi te culci. Dar ce te faci, că Antonescu nu mai vrea; i-a fugit somnul. “Nu! Nu e nimic de discutat cu PC - zice, pentru că ACD nu mai există. S-a rupt când îl căutam eu, p-aci, pe Daniel ca să-l întreb ce părere are despre numirea doamnei Kovesi, şi nu-l găseam; era la minister.