Expansiunea târgurilor cu produse zise tradiţionale a întrecut orice măsură! A cuprins nici mai mult, nici mai puţin decât Calea Victoriei lăfăindu-se impertinent în faţa Ateneului Român şi a Palatului Regal.
Tarabe cu tot felul de bucate de la cârnaţi la cozonaci, băuturi, murături, dulşeţ - vorba Coanei Chiriţa - preparate aburinde şi tone de mirosuri se înşiră de la un capăt la altul al acestei pieţe unde, până mai ieri, răsuna muzica Festivalului Enescu.
Carol se face şi el că nu vede, acum că s-a văzut reamplasat cu atâtea discuţii. Nimeni nu zice nimic. Târgul a pus stăpînire pe oraş. Ba se mai şi popularizează pe la unele televiziuni obiceiul mitocănesc de a-ţi întinde masa pe trotuar şi a sorbi în nasul trecătorilor. Vă place doamnă sarmaua? dar caltabosul?Vinul e fiert, ţuicabătrână. Dar gustul e amar. Am ieşit duminica la plimbare cu familia şi nu-ţi mai recunoşti oraşul. Se pare că fenomenul e general. Adică şi prin alte locuri afacerea târgurilor prosperă. Că trebuie să fie vreo afacere la mijloc.
Cine va fi fost cu ideea?! Vreun primar sugubăţ care mâine poimâine îşi va scrie numele pe vreo plăcuţă însemnându-şi teritoriul cum am văzut că se practică ? Să ştie, cu alte cuvinte, alegătorii ce fac edilii pentru ei. Cum expunerea din târg nu e tocmai igienică ne întrebăm ce ştiu însă despre toate astea cei puşi să ne apere sănătatea. Şi mai grav e că bucurestenii în loc să protesteze împotriva transformării centrului Capitalei în chermeză participă cu sârg la petrecere. Nu e nimic pe gratis , dar e mai bun aşa poate, în văzul lumii, un mic neaoş, ca să afle şi europenii cazaţi la Hilton ce mult ţin românii la tradiţie.
Producătorii n-au nicio vină. Se duc şi ei unde sunt trimişi sau primiţi. Şi, cum prin pieţe n-au loc de samsari, îşi întind tarabele cât ai zice peşte în buricul oraşului. Se supără Eminescu?! Se indignează Enescu? Pu