„Ce bă? Ne grăbim?”

Ba… ne cam grăbim. Ştiţi clişeul acela cu secolul vitezei, deci n-are rost să insist. Partea bună e că fiecare secol vine la set cu câte-o călăuză potrivită nevoilor oamenilor din perioada respectivă. De-a lungul istoriei s-au perindat pe Pământ tot felul de iniţiaţi, de la Iisus la Einstein. Omul secolului 21 este caracterizat de faptul că e într-o veşnică criză de timp. El este mereu contra cronometru, motiv pentru care nu are cum să savureze micile

plăceri ale vieţii, precum hălăduitul prin magazine, şi nici nu-şi permite să se dedice pe termen lung activităţilor premergătoare achiziţionării sau vânzării unor produse. Pentru că omul nostru se simţea nesigur, incapabil să ia singur decizii şi să îşi ia ce-i

trebuie dintr-o infinitate de posibilităţi, a fost nevoie de inventarea unui Mesia capabil să îl conducă prin hăţişurile cumpărăturilor tehnologizate. Iată de ce conştiința divină ni l-a trimis pe Văru’ şi întregul său arsenal de reclame ajutătoare.

Istoria vărului

Îmi amintesc de perioada încântătoare a copilăriei. Probabil că sunt singurul ins din istorie care nu are nostalgii majore cu privire la perioada în cauză. Îmi plăcea, ce-i drept, modul în care vedeam lucrurile şi faptul că mereu aşteptam să se întâmple ceva bun, miraculos. Şi pentru că mi-am dorit foarte mult, miracolul s-a produs: mi-a venit mintea la cap şi am înţeles că nu se poate, şi că viaţa, în general, nu e neapărat despre chestii bune. Nu ştiu dacă e chiar un miracol sau doar un traseu firesc al devenirii, însă acest aspect nu este deloc important. Cert e că în perioada despre care vă vorbeam era în vogă ameninţarea cu fratele mai mare, cu văru’ sau cu tata. Deci nu puteai să te joci în linişte cu propriile-ţi jucării, că se trezea un viitor târtan să te acosteze cu un neaoş „Dă şi mie !”.

Eu am debutat în această existenţă în calitate d