Silviu Gongonea, Gellu Naum, aventura suprarealistă,

Editura Aius, 2013.

Pentru un poet român, astăzi, cunoaşterea operei lui Gellu Naum a devenit un fel de condiţie necesară pentru a se lămuri cu propria-i plasare în lumea literară căci poetul suprarealist este o piatră de hotar în istoria poeziei române a ultimului secol. Gellu Naum, el însuşi, cu siguranţă din cauza aspectului nu foarte accesibil al operei sale, este un autor „pour les connaisseurs”. Nu îl citeşte oricine, şi oricum, nu toată lumea care îl citeşte îl şi prizează. De aceea, nici nu se aventurează prea mulţi să scrie despre el, nefiind un lucru tocmai la îndemână. După eforturile depuse de foarte cunoscuţii Ion Pop şi Simona Popescu, pentru cercetarea şi chiar recuperarea operei naumiene, iată, vine rândul unui alt poet, debutant în critica literară, craioveanul Silviu Gongonea, să-i dedice un eseu lui Gellu Naum. Despre Silviu Gongonea am mai scris în pagina de recenzii a României literare la debutul său ca poet, cu volumul Încălzirea mâinilor. Volumul dedicat lui Gellu Naum a avut la bază teza de doctorat susţinută de tânărul cercetător în anul 2012 şi care a obţinut tot atunci, aflăm de pe pagina de gardă a cărţii, Premiul pentru cea mai bună teză de doctorat a Şcolii Doctorale de Ştiinţe Socio-Umane a Universităţii din Craiova. Volumul Gellu Naum, aventura suprarealistă este împărţit judicios în cinci capitole: I. Gellu Naum şi poezia ca obligaţie de destin; II. Coordonate teoretice; III. Poezia lui Gellu Naum; IV. Al doilea discurs. Tentaţia manifestului; V. Teatrul, cărora li se adaugă, dincolo de prefaţa semnată de Gabriel Coşoveanu, o introducere şi o parte de concluzii. Silviu Gongonea procedează metodic, trece în revistă evenimentele biografice esenţiale, şi, mai ales, marcante pentru formula literară a lui Naum, face o veritabilă sinteză a avangardei şi a suprarealism