Scurt istoric al județelor

Cnezatul este o formă de organizare politică de tip statal din Evul Mediu bazată pe autoritatea cneazului. Micile cnezate şi voievodate româneşti vor deveni odatã cu evoluţia societãţii tot mai puternice şi mai întinse astfel încît vor constitui temelia formãrii statelor feudale româneşti: voievodatul Transilvaniei, Ţara Româneascã, Moldova şi Dobrogea. Aici vorbim de secolul al XI-lea și de unitățile prestatale românești ale lui Glad, Menumorut și Gelu. Mai târziu, împărțirea României în județe este atestată documentar la 8 ianuarie 1392, când domnitorul Mircea cel Bătrân printr-un hrisov numește „ținutul Vâlcii” județ. Ultima reformă administrativ-teritorială majoră din România a avut loc în anul 1968 când s-a trecut de la împărțirea pe regiuni și raioane la reîmpărțirea pe județe, desființată de autoritățile comuniste după 1948, având ca model împărțirea teritoriului Uniunii Sovietice.

Regionalizare pentru guvernanță modernă

Principiul subsidiarității este unul din principiile de bază ale funcționării Uniunii Europene, care apare de peste 30 de ori menționat în tratatul de la Lisabona. El promovează buna guvernanță la nivel local, regional și național și prevede ca deciziile politice din UE trebuie întotdeauna să fie luate cât mai aproape de cetăţeni. Guvernanța multi-nivel este un produs al principiului subsidiarităţii, competențele fiind împărţite pe diferite nivele. Procesul de luare a deciziilor este împărtășit de actorii de la diferite niveluri în dauna monopolizării de către guvernele naționale. Regionalizarea reprezintă un element de integrare în Uniunea Europeană, prin stabilirea raportului dintre comunitate şi regiune, pentru a preveni dezechilibrele sociale oferind legitimitate regiuniilor sau instituţiilor care le reprezintă interesele.

Ungaria și Slovacia-eșecuri ale procesului de regionalizare