Ceea ce face Cupa Davis specială este abilitatea ei de a transforma peste noapte jucători de pluton în eroi. În niciun alt turneu sau structură a tenisului nu se întâmplă atât de des ca sportivii de rang secundar să treacă în rolul personajului principal, pe umerii căruia trece întreaga speranță a unei țări. Sistemul de desfășurare al venerabilei competiții aduce în față tenismeni care, altminteri, ar avea șanse puține spre deloc să țină vreodată prima pagină. Așa a fost posibil ca, într-o eră dominată cu o autoritate sufocantă de faimosul Big Four, trofeul Cupei Davis 2013 să ajungă să fie decis de un meci complet neobișnuit la o astfel de miză. Pe de o parte, un veteran de aproape 35 de ani de la al cărui ultim rezultat notabil la simplu au trecut ani buni, Radek Stepanek, și un jucător de nivel challenger, despre care și fanii hardcore ai tenisului ar avea ceva dificultăți să însăileze rapid câteva informații relevante, Dusan Lajovic.
E cumva ironic și dureros să ai luxul celui mai în formă jucător al momentului din lume, dar să nu poți pune lângă el ceva decent, care să emită șanse la o victorie măcar. Cineva spunea pe Twitter că în Cupa Davis ești atât de bun pe cât este jucătorul tău numărul 2. Și s-a dovedit a fi adevărat. Cum era de așteptat că Serbia va puncta de două ori prin Novak Djokovic, iar cehii nu vor rata șansa celor două puncte pe seama lui Lajovic, era previzibil încă de la tragerea la sorți că Salatiera de Argint se va decide în meciul de dublu, singurul echilibrat pe hârtie. Iar pe transformarea cerșetorilor în prinți de ocazie, Cupa Davis mai face ceva special: aduce jocul de dublu pe un palier de importanță similară cu simplul. Uneori, miza dublului poate fi crucială, iar finala de la Belgrad a fost una dintre aceste ocazii.
Citește continuarea articolului pe Treizecizero.ro.
Ceea ce face Cupa Davis specială este abilit
