Schimbarea e grea….teribilă aş putea spune. Mai ales dacă încerci să schimbi realităţi care par împietrite în timp. Schimbarea nu ar trebui să se adreseze oamenilor, ci mentalităţilor.Să nu aibă conotaţii personale şi nici peiorative. Schimbarea ar trebui să vină din dorinţa de a înlocui ceva mai puţin bun, un ceva devenit perimat, cu ALTCEVA. Schimbarea nu ar trebui să arunce la coş lucrurile bune pe care le găseşte în cale. Ci să le încorporeze într-o viziune mai amplă care să dea naştere la ceva mai bun şi de ce nu, mai drept. Sună frumos….dar cu siguranţă un pic fantezist. Schimbarea în România trebuie, de multe ori, făcută cu forcepsul. Pe plaiurile noastre mioritice găsim jupâni care se identifică cu o cauză sau cu o instituţie pentru totdeauna. Consideră ca e al lor de drept totul pentru un simplu motiv; se cred singurii în măsură să decidă. Nu acceptă decât soluţiile alese de ei şi, dacă cineva vine cu alternative îl denigrează mai mult sau mai puţin subtil până reuşesc să-l înlăture. Dispreţuiesc cultura şi, dacă termină argumentele, îşi aduc aminte că sunt golani (derbedei) şi legea pumnului poate fi o ultimă variantă câştigătoare. Se înţeleg şi cu politicienii (mulţi fac parte din clasa politică şi trec dintr-o barcă în alta fără probleme) şi cu lumea interlopă. Participă la festivităţii culturale cu aceeaşi dezinvoltură cu care se duc la şpriţuri cu băieţii dubioşi din clanurile mafiote. Au un mod de viaţă mult peste veniturile încasate şi nu se feresc să arate că au potenţă de orice fel. Vorbesc de Dumnezeu la fel de uşor precum se duc la piaţă şi singurul lor crez e să-şi atingă scopurile indiferent de mijloace. Aceşti indivizi se transformă peste noapte şi nu au nici ideologie, nici principii, ci doar interese. Înţeleg să treci de la un partid la altul o dată…Oamenii se schimbă, partidele se schimbă…se pot întâmpla multe. Dar când această trecere est