Fiica preşedintelui a publicat toate documentele prin care a obţinut de la CEC un împrumut foarte mare, dar în pofida acestei transparenţe continuă să se pună o mulţime de întrebări.
Ioana Băsescu a publicat la finele săptămânii trecute contractul prin care a obţinut de la CEC un împrumut de 4.600 000 pe 30 de ani. Dar gestul acesta nu explică nimic. Nu în contracte se găseşte traficul de influenţă dacă el a existat, ci în însăşi decizia de creditare. Or, până acum nimeni nu a expus public evaluările prin care experţii băncii au decis ca această solicitare de credit să fie acceptată.
O bancă acceptă sau nu acceptă să ofere un credit în funcţie de criterii pretins obiective. Băncile au tot interesul să elaboreze un sistem propriu de evaluare, prin care să poată aprecia solvabilitatea clienţilor, dar de multe ori se înşală. Aşa cum am văzut portofoliile băncilor sunt pline de împrumuturi restante. Potrivit datelor publicate de BNR, creditele neperformante au ajuns la 21,56% în septembrie, faţă de 21% în august şi 20,30% la sfârşitul lunii iunie 2013, ceea ce înseamnă că restanţele se află în creştere. Numărul restanţierilor persoane fizice a depăşit 700.000. De ce se înşală băncile în atât de multe cazuri?
Se înţelege că nimeni nu poate prevedea în mod riguros cum va evolua economia şi, de aceea, există o doză de risc, de aproximativ şi, totodată, de arbitrar în decizia de creditare. Pe noi ne interesează mai ales doza de arbitrar, care poate fi tradusă prin credite „cu pile“ sau credite date în urma unor influenţe politice de diferite tipuri. Printre atâtea cauze ale crizei americane („subprime mortgage crisis“) a fost indicată de economiştii liberali şi orientarea ideologică tot mai imperioasă care a stimulat creditarea unor pături sociale largi cu venituri modeste şi care, aşa cum s-a văzut, nu au mai reuşit să plătească ratele.
