Iata o intrebare cat se poate de legitima pe care, cu siguranta, si-o pun toti cetatenii care au intentia de a se prezenta la urne anul viitor. Vom vota un presedinte cu un mandat de patru ani? Sau un presedinte cu un mandat de cinci ani? Vom vota un presedinte cu atributii excesive? Sau un presedinte cu atributii limitate? Incercand sa raspundem la intrebarile de mai sus, este obligatoriu ca, in prealabil, sa stim sub ce Constitutie va functiona viitorul locatar de la Cotroceni.

Desi este mai ieftin, desi este mai sigur pentru Crin Antonescu, eu nu cred ca este posibila organizarea referendumului pentru noua Constitutie simultan cu primul tur de scrutin al prezidentialelor. Si nici macar cu al doilea tur de scrutin. Si asta indiferent de calculul timpului, extrem de strans, care inca sta in pixul lui Traian Basescu.

Cand un cetatean al Romaniei pleaca de acasa, indreptandu-se spre urna in care isi va pune votul, el trebuie sa stie pentru ce fel de presedinte opteaza. Va vota un presedinte care va sta cinci ani la Cotroceni? Un presedinte care va avea puterea sa-l nominalizeze pe viitorul prim-ministru? Un presedinte cu prerogative extrem de mari, create nu numai de prevederile Constitutiei in vigoare in acest moment, ci si de o serie intreaga de decizii controversate ale Curtii Constitutionale care, in loc sa interpreteze legea fundamentala, a adaugat la lege? Teoretic cel putin, dar eu cred ca si practic, este de bun simt ca un om care voteaza sa aleaga un lider politic sau altul in functie de „fisa postului”. Este clar ca unui personaj politic i se potriveste mai bine un rol de presedinte arbitru, deasupra partidelor, deci nepartizan si nejucator, la fel cum altui personaj politic ii vina manusa un rol extrem de activ. De jucator.

Din acest motiv, cred ca este moral, daca nu cumva si constitutional, ca referendumul pentru noua Constitutie sa po